Cîinele, prietenul omului, Omul, duşmanul cîinelui

in Lecturi la lumina ceaiului

Stimate domnule Corneliu Vadim Tudor,

Dvs. sînteţi adevăratul Tribun al Poporului Român, justiţiar neînfricat, pentru că luaţi atitudine în toate problemele de Interes Naţional, şi revoluţionar-patriot, pentru că, prin tot ceea ce faceţi, vă zbateţi să demascaţi o lume nedreaptă, construită pe interese perfide şi pe meschinării de nedescris. Sînteţi ultima speranţă a celor care mai cred că Binele poate învinge Răul, într-o lume coruptă din temelii. Sînteţi vocea poporului, vocea lui Dumnezeu, şi nimeni nu se va ridica vreodată la înălţimea mesajului pe care doar dvs. puteţi să-l transmiteţi, cu tot sufletul şi cu patosul dreptăţii care vă animă. Noi, cei care vă iubim,

v-am sprijinit întotdeauna pe plan electoral, dar, din păcate, noi v-am votat, iar ei v-au furat! Vă trimit acest protest contra eutanasierii cînilor fără stăpîn, pentru că ştiu că simţiţi şi gîndiţi la fel ca mine şi ca atîţia iubitori de animale. Sînt convinsă că doar prin intermediul dvs. acest mesaj poate avea ecou acolo unde trebuie.

* * *

Legea eutanasierii – să vă fie ruşine, criminalilor! Aţi ridicat răutatea, prostia, mîrşăvia şi parşivenia omenească la rang de virtute, dînd curs unei legi absurde, care promovează sadismul şi moartea ca reguli de bază ale unei civilizaţii aşa-zis modernă. În acest fel, orice nemernic va putea chinui animalele spre propria satisfacţie, sărmanele vieţuitoare neputînd „reclama“ nedreptatea ce li s-a făcut. Cei care fac rău animalelor fac rău şi oamenilor, fiindcă din rîndul acestora provin criminalii. Dintotdeauna, animalele (în special cîinii) au avut de suferit din cauza oamenilor, şi nu oamenii din cauza animalelor (cu atît mai puţin din cauza cîinilor, pe care îi urăsc atît de mult).

Pornind de la cazul Ionuţ Anghel, unde, evident, bătrîna a purtat întreaga vină, prin neglijenţa de neimaginat de care a dat dovadă, aţi generalizat prostia, răutatea şi crima, probabil după principiul „drobului de sare“. Unde au fost, atunci, cei de la Protecţia Copilului?! Dacă Ionuţ ar fi trecut strada, printr-un loc nepermis, şi ar fi fost călcat de o maşină, tot cîinii comunitari ar fi fost de vină?! Un copil nesupravegheat se poate îneca, poate băga degetele în priză, în foc, poate fi capturat de traficanţii de organe ş.a.m.d. Ce măsuri ar trebui luate în astfel de situaţii? Să fie secată Marea?! Să se renunţe la curentul electric?! Cine ştie ce pedofil, ce psihopat poartă vina acestei tragedii, pentru care plătesc bietele animale! Ce erau acei cîini – lupi, şacali, hiene, sau cîini de luptă?! Căci aşa s-a vehiculat.

În final, statul trebuie să plătească nişte despăgubiri enorme. Pentru ce?! Pentru neatenţia acelei femei, care nu şi-a supravegheat nepoţii?! Am toată compasiunea pentru copil, însă bătrîna trebuie să plătească penal, în nici un caz să primească bani de la stat! Ruşine să le fie celor care procedează aşa! Aceşti bani ar trebui folosiţi pentru a li se oferi hrană şi adăpost bieţilor cîini, nicidecum pentru a fi încurajaţi cei care vor să trăiască bine, speculînd situaţiile pentru care ei înşişi sînt vinovaţi. Acest teribil mister trebuie elucidat cu simţ de răspundere, şi cît mai repede!

Din păcate, la noi nu se face educaţie în sensul protejării naturii, sau comunicării cu animalele. Se tinde, tot mai mult, spre o lume falsă, robotizată, lipsită de sentimente, fără milă, fără compasiune pentru necuvîntătoarele care ne înconjoară. Oricît de mult s-a scris, în cărţile de literatură, despre cîinele-pompier, care a salvat o fetiţă din ghearele focului, despre cîinele-salvamar, care a salvat atîţia copii de la înec, despre cîinele-justiţiar din „Baltagul“, despre celebrul Patrocle, din „Dumbrava minunată“, care ne-a însufleţit anii copilăriei – degeaba, toate aceste însemnări au fost date la o parte, ura faţă de adevăratul prieten al omului atingînd apogeul nemerniciei animalelor cu două picioare, ajungîndu-se, iată, pînă la exterminarea în massă. Oricît de mult s-a scris despre devotamentul necondiţionat al cîinelui faţă de om, despre oameni imobilizaţi în scaunul cu rotile care au devenit independenţi faţă de semenii lor datorită ajutorului cîinelui, care trage căruciorul, face cumpărături, stinge şi aprinde întrerupătorul ş.a.m.d, mentalitatea românului a rămas aceeaşi: Cîinele muşcă!

Nu, dragi români, nu cîinele muşcă, ci omul muşcă! El e pervers, ticălos şi cu adevărat periculos! Vezi cazul tînărului de 27 de ani care a fost legat de o maşină şi tîrît pînă cînd i s-a desprins carnea de pe trup; cazul femeii înjunghiate şi cu banii furaţi; cazul femeii incendiate; cazurile fetelor vîndute de proxeneţi ş.a.m.d. Acestea sînt adevărate muşcături! Unde este determinarea pentru a rezolva situaţiile de-a dreptul dramatice?! În toate aceste cazuri, nu s-a făcut atîta mediatizare, şi nici nu s-a provocat atîta isterie în massă, ajungîndu-se la o psihoză colectivă, ca în cazul maidanezilor.

Problema cîinilor fără stăpîn reprezintă, de fapt, o strategie de manipulare a populaţiei, prin care se urmăreşte distragerea atenţiei de la adevăratele probleme sociale: sărăcia, lipsa locurilor de muncă, prăbuşirea economiei naţionale. Apăraţi-ne de criminali, de hoţi, de tîlhari, de mafioţi şi de exploatatori, nu de maidanezi, pe care noi, oamenii, sîntem datori să-i protejăm, şi nu să le luăm viaţa! Să fie amendaţi oportuniştii care reclamă faptul că au fost muşcaţi de cîini, inventînd, de multe ori, astfel de situaţii. Şi, pînă la urmă, chiar de-ar fi aşa, este din vina lor, fiindcă nu ştiu decît să provoace animalele. Amplifică lucrurile şi reclamă Primăriile, pentru a obţine bani, prin fals, minciună şi instigare la ură. Omul poate spune că l-a muşcat cîinele, dar cîinele poate demonstra cum s-au petrecut lucrurile, poate arăta că, în realitate, acea fiinţă insensibilă a aruncat cu pietre în el, sau l-a lovit cu piciorul?! Să le fie ruşine reclamagiilor şi instigatorilor, din cauza cărora au de suferit atîtea animale nevinovate!

Cîinele este o fiinţă sensibilă, credincioasă, care oferă prietenie şi iubire necondiţionat. Omul, în schimb, îl chinuie, iar, acum, Legea îl omoară pe bietul patruped, considerîndu-l un ucigaş feroce. Doamne, de ce ai mai creat aceste fiinţe iubitoare, dacă pe om l-ai făcut atît de crud?! Nu toţi cîinii au norocul să aibă un stăpîn, adică să le fie bine pe lumea asta, deşi sînt destui cei care, cu răutate şi ironie în glas, spun: „Ia-i acasă!”. Desigur, un iubitor adevărat i-ar lua acasă, dar fie nu are suficient spaţiu, fie locuieşte cu persoane care se împotrivesc dorinţei sale, fie nu-şi permite din punct de vedere financiar ş.a.m.d.

Adopţia cîinilor este, de fapt, o mîrşăvie „legală” – ce rost are să fie adoptaţi cîini prinşi de hingheri, încheindu-se atîtea formalităţi, cînd, foarte simplu, aceştia ar putea fi luaţi de pe stradă, fără nici o formalitate?! În ultima vreme, oamenii adoptă cîini de rasă de pe Internet, fiind preferaţi, în general, cei de talie mică – adevărată dovadă de snobism -, iar cîinii noştri, mari, frumoşi, sînt hăituiţi şi exterminaţi. Maidanezii sînt mult mai inteligenţi şi mult mai afectuoşi decît orice cîine de rasă. Există multe soluţii pentru salvarea lor, însă trebuie să se dorească asta. Pot fi făcute, rapid, mici adăposturi, în fiecare cartier, cu ajutorul deţinuţilor şi voluntarilor, care, în mod sigur, ar fi încîntaţi de o asemenea idee. Poate fi creat un regim de adăpost tip grădină zoologică, unde vizitatorii să contribuie la hrana animalelor. O altă variantă ar fi reţinerea unui procent din salariul populaţiei încadrate în muncă, aşa cum se procedează în atîtea alte cazuri – sănătate, pensii, ajutor social, şomaj ş.a.m.d. Aşadar, creaţi locuri de muncă pentru cei care nu au! În adăposturile ridicate, hrana poate fi procurată de la abatoare, de la supermarket-uri, din donaţii ş.a.m.d.

Opriţi holocaustul canin! Ce rău au făcut aceste biete fiinţe ca să fie omorîte fără milă?! Prin această politică odioasă de eutanasiere a cîinilor de pe străzi şi de castrare în massă a celor din curţile oamenilor se vrea îndepărtat pînă şi ultimul nostru sprijin.

Nu uitaţi celebrele versuri: „Iubiţi şi cîinii vagabonzi,/ Sînt mai cinstiţi şi, uneori, mai lorzi!”.

Vă mulţumesc!

Constanţa Niţulescu, Galaţi

COMENTARII DE LA CITITORI