Cîini ai nimănui

in Poeme

Rătăcitori şi neajutoraţi

cîini fără vîrstă, nume şi dreptate

fiţi întru totul binecuvîntaţi

voi, ce dormiţi pe dale îngheţate

Voi, care puneţi semn de carte trist

atîtor nopţi şi zile hăituite

cînd pliscul unui vultur exorcist

scobeşte ochii unei vechi ursite

Veniţi la uşa mea arareori

cu pieptul rupt şi însetat de milă

stigmatizaţi de arşiţi şi ninsori

firave monumente de argilă

Iar eu mă rog să fie cer de mai

să nu mai tremuraţi în epidaur

căci pentru voi o coajă de mălai

e mai de preţ ca sculele de aur

Copii ai foamei, cîini ai nimănui

ce cruciadă veşnică vă cheamă?

Ne-aţineţi calea cînd sîntem sătui

cînd nu mai vrem să ştim de nici o dramă

Şi cum vă bucuraţi din răsputeri

la gestul cel mai mic de mîngîiere

aţi şi uitat sudalmele de ieri

făgaşe moarte prind din nou putere

Dar o minune ţine cît un crin

rămîneţi iar mai singuri ca-nainte

şi zeii voştri, Doamne, nu mai vin

şi-un foc de oase joacă pe morminte

Păziţi cu îndîrjire de eroi

pe vetre vechi ruinele şi lemnul

stăpînii s-au mutat în case noi

dar nu v-au ridicat, uituci, consemnul

Şi ca un duh al locului natal

voi bîntuiţi prin vaste şantiere

progresul nu-i deloc sentimental

neputincioasă, spiţa voastră piere

Şi cît de blînzi şi de încrezători

voi lingeţi mîna ce vă dă otravă

cu vintre sfîrtecate de sudori

daţi singuri piept cu taina cea grozavă

Noi n-avem timp, sîntem şi-aşa destui

tragismul nostru poate că-i mai mare

un egoism atroce face pui

albeşte Valea Plîngerii de sare

Copii ai foamei, cîini ai nimănui

la ce icoane să vă cer iertare?

Corneliu Vadim Tudor

Păreri și opinii