Cînd Mafia devine Inchiziţie (4)

in Pentru împrospătarea memoriei

Justiţia noastră i-a făcut scăpaţi printre degete pe cîţiva dintre cei mai teribili gangsteri, care au adus prejudicii uriaşe populaţiei, şi financiare, şi morale, în frunte cu Zaher Iskandarani, Marcel Ivan, Fane Spoitoru, Gigi Kent şi Gh. Zainea care, acum două săptămîni, a ucis un tînăr cu maşina sa luxoasă, dar a scăpat foarte repede şi acum face agitaţie prin faţa Senatului, răspîndind fotografii trucate împotriva mea. Cum vei da ochii cu populaţia Ţării, d-le Chiuzbaian, şi ce pretexte şi subterfugii juridice vei mai invoca pentru a justifica aceste nelegiuiri? Întîmplarea face că, în urmă cu aproape 10 zile, în noaptea de Înviere, eu puneam un rămăşag cu populaţia Ţării, în direct, la o emisiune a postului de Televiziune Amerom. Mai exact, afirmam, pe baza unor mărturii ale unui ofiţer superior SRI: „Pe ce facem pariu că procesul lui Gigi Kent n-o să înceapă prea curînd şi se va tergiversa la infinit?! Pentru că mafiotul îi are la mînă pe cîţiva demnitari, printre care şi ministrul Justiţiei!” Şi iată că, după exact o săptămînă, infractorul a fost eliberat! Cu ce te are la mînă un asemenea criminal periculos, d-le ministru al Justiţiei? Rog plenul să-l cheme aici, să depună mărturie, pe generalul de SRI Dumitru Cristea, care mi-a mărturisit că există mai multe rapoarte ale cadrelor SRI cu privire la mita de 500 de milioane de lei pe care ministrul de Justiţie, Gavril Iosif Chiuzbaian, a primit-o pentru concesionarea dreptului de a fi restaurate şi reparate unele penitenciare. Şi mai rog Asociaţia Veteranilor de Război să se pronunţe dacă e moral să mai rămînă în funcţia de membru al Guvernului României un personaj care a recunoscut public, la o Conferinţă de Presă, că este francmason, aşadar că face parte dintr-o organizaţie secretă (ceea ce e interzis prin Articolul 37 al Constituţiei), dar că el este mîndru de calitatea asta, pentru că Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918 ar fi opera… francmasoneriei; consider că o asemenea inepţie reprezintă o jignire impardonabilă la adresa memoriei celor 800.000 de români care şi-au dat viaţa în Războiul pentru întregirea Neamului.

Zilele trecute îi spuneam telefonic omologului meu de la PUNR, dl. Gheorghe Funar, că prin folosirea lui Gavril Iosif Chiuzbaian ca unealtă de torturare a mea, o minte vătămată încearcă un biliard fratricid, adică învrăjbirea PRM cu PUNR. Şi, dacă tot doriţi să aflaţi adevărul, stimaţi colegi, vă rog să-l invitaţi şi pe colonelul de Poliţie Pavel Abraham, care aici, în sediul Senatului, mi-a spus anul trecut că, după arestările de la Sexy Club, unde erau arse cu ţigara, bătute, sechestrate şi violate fetele de români, procurorul-general Vasile Manea Drăgulin l-a sunat pe telefonul guvernamental şi l-a întrebat dacă nu cumva apare şi el pe casetele video, cu care mafiotul Costel Constantin îi şantaja pe unii demnitari. Acelaşi nedemn procuror- general, care e acuzat de ilegalitatea atribuirii unei locuinţe somptuoase pentru fiul său, pe criza asta de locuinţe. Şi mai rog colegii să hotărîm să fie audiat şi noul şef al Poliţiei, generalul Costică Voicu, care mi-a recunoscut că, la numai o zi de la arestarea unui cap al Mafiei Bancare, Marcel Ivan, un înalt demnitar al Statului l-a chemat şi i-a cerut să-l pună în libertate. Aşa e, domnule Tărăcilă? Şi dacă tot vrem să aflăm adevărul, invit plenul să hotărîm să fie audiat şi colonelul de SRI Ilie Merce, care a primit informaţii că, în anul 1992, acelaşi demnitar (Adrian Năstase – nota ed.) a primit de la Zaher Iskandarani suma de 1 milion de dolari pentru campania electorală. Vreţi şi proba verităţii? Mafiotul arab e liber! Acelaşi colonel poate depune mărturie, aşa cum a făcut-o şi vineri, la ultima Conferinţă de Presă a PRM, cu public şi în faţa a numeroase camere de luat vederi, că, în toamna anului trecut, ministrul Justiţiei, pe care îl cunoaşte de vreo 20 de ani, i s-a plîns că se fac presiuni infernale, din partea domnilor Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, pentru ridicarea imunităţii parlamentare a preşedintelui PRM. Ce fel de Justiţie se poate face sub presiune, domnilor? Nu credeţi că lucrătura e prea vizibilă şi opinia publică nu vrea gogoaşa asta otrăvită? Ajunşi aici, mă voi referi, în cîteva cuvinte, la „Cazul Măgureanu”. Nu de alta, dar el deţine capul de afiş al primului dosar penal care mi-a fost măsluit. Personal, nu mai cred în Comisia Parlamentară de Supraveghere şi Control al Activităţii SRI. Practic, de la Crăciun pînă la Paşte, aşadar de la izbucnirea scandalului cu Dosarul lui Măgureanu şi pînă acum, acestui personaj odios nu i s-a clintit nici măcar un fir de păr, timp de mai bine de 4 luni. În schimb, sînt hăituiţi şi terminaţi, rînd pe rînd, cei care au îndrăznit să afirme ceva despre fărădelegile săvîrşite de el. Spre marea şi veşnica lor ruşine, unii dintre membrii Comisiei SRI amînă la nesfîrşit adoptarea unei decizii, tactică vicleană, care îi dă posibilitatea directorului SRI să afle cine şi ce ştie despre el, cine şi ce dovezi are, pentru a-i termina pe temerari şi a-i înspăimînta cu Tribunalul Militar. S-a ajuns chiar la forme extreme de terorizare a oamenilor cinstiţi, cum este declaraţia venerabilului colonel de SRI Petru Pele, că el se va împuşca! Orice om cu judecată sănătoasă îşi dă seama de jocul profund necinstit al unora dintre membrii Comisiei respective: s-a produs o deplasare forţată a accentului de la fondul real al problemei şi nu contează deloc faptul că Măgureanu a fost căpitan activ de Securitate, că a minţit Parlamentul, încălcînd articolul 292 din Codul Penal, că s-a amestecat cu brutalitate în politică, împotriva Legii, că se îndeletniceşte cu nişte afaceri de tip mafiot, cu ţigări, maşini şi arabi dubioşi, aşa după cum a mărturisit public colonelul Petru Pele, ori că a comis un grosolan fals în acte publice pentru obţinerea ilegală a uneia dintre numeroasele sale vile şi cabane, sau că cei doi copii ai săi stau în America pe 15.000 de dolari pe lună, pe care îi plăteşte prietenul său, Vladimir Cohn – iată că ceea ce contează pare a fi cine anume furnizează informaţiile şi pe ce cale a ajuns Dosarul său de Securitate de la Timişoara la Bucureşti. O asemenea şarlatanie nu mai poate fi tolerată multă vreme şi, ca dovadă că mie nu mi-e frică de acest Măgureanu şi că nu mai am nici o încredere în onestitatea Comisiei SRI, am să vă prezint un scurt fragment din faimosul Dosar al lui, ca să vedeţi şi dvs. cine mă tîrăşte pe mine în judecată. Sper că nu are nimeni naivitatea să mă întrebe de unde îl am, din moment ce SRI-ul nu mai deţine nici un fel de secret, sub conducerea acestui aventurier diletant. În Autobiografia pe care, cu mînuţa lui, a scris-o în anul 1963, cel care, pe atunci, se numea în acte Asztaloş Virgil afirma, citez: „Astfel că în această perioadă am lucrat la G.A.S. Cenei – Secţia Răuţi, la început ca muncitor-zilier, mai apoi ca angajat în munca de căruţaş, în cadrul acestei secţii” – am încheiat citatul. Aici, în această frază, rezidă esenţa vremurilor ticăloşite pe care le trăim! Un fost căruţaş maghiar să ajungă să conducă principalul Serviciu Secret al României şi să ţină sub teroare o Ţară întreagă, inclusiv pe preşedintele Ion Iliescu, aşa ceva aduce cu un film de groază, regizat de Brian de Palma sau de Allan Parker! Domnilor de la UDMR, nu se mai găsea, oare, în partidul dvs. sau, mă rog, în uniunea culturală, un maghiar ceva mai inteligent, mai şcolit şi, în orice caz, mai sănătos la cap? Păi dacă tot ne-a fost scris să avem un ungur în fruntea Serviciului Secret nr. 1, atunci ar fi fost de preferat un jurist, precum Kozsokar Gabor, ori un alt jurist, precum Csapó Joszef, care măcar au stil şi sînt civilizaţi! „În România, deasupra mea nu este decît Dumnezeu!” – i-a declarat, cu o emfază ridicolă, Virgil Asztaloş-Măgureanu fostului şef al Secţiei de Informaţii a judeţului Timiş, aşa după cum mărturisea acesta din urmă unei publicaţii centrale. Avem atîţia doctori în Senat, poate vor rezolva acest caz medical! Iar fostul prim-adjunct al lui Asztaloş spunea unui ziar că „Măgureanu are conspiraţia în sînge”, ceea ce înseamnă că, indiferent de situaţia societăţii româneşti, el va fi pradă unei veşnice agitaţii, cu efecte primejdioase pentru Siguranţa Naţională.

Doamnelor şi domnilor, degeaba a hotărît Biroul Permanent ca lucrările şedinţei de azi să se desfăşoare cu uşile închise şi în mare taină, fiindcă există cineva care, chiar la ora aceasta, aude şi înregistrează totul. Ghici ghicitoarea mea, cin’ să fie? E directorul SRI, desigur. Năravurile lui sînt vechi, ca dovadă că, în urmă cu 2 ani, în 1994,

atunci cînd Comisia Parlamentară de resort l-a audiat pe Gh. Diaconescu, un alt general, care lucrează ca expert pe lîngă comisie, dubiosul pensionar Drăgoi a imprimat cu un casetofon ascuns toată mărturia celui audiat, iar apoi i-a predat caseta lui Măgureanu. Ştiu asta tot de la generalul Dumitru Cristea, căruia Măgureanu i-a relatat că are caseta, că Diaconescu l-a trădat, aşa că îl va da afară, ceea ce s-a şi întîmplat a doua zi. Am aici nu mai puţin de 8 casete cu imprimările ilegale pe care Virgil Asztaloş-Măgureanu le face zi şi noapte la telefoanele mele, dar şi la telefoanele familiei mele, ale colaboratorilor mei şi ale altor ziarişti şi politicieni. Vă anunţ că nu le voi preda Comisiei Parlamentare, întrucît i-am mai predat 5 dosare pline cu documente, în ianuarie 1996, şi s-a aşternut praful pe ele. Mai anunţ, totodată, că toate aceste casete vor fi prezentate, foarte curînd, în cadrul unei Conferinţe de Presă Extraordinare. Şi, ca dovadă că „poliţia politică” instituită de acest om profund bolnav nu face alegere, la acea Conferinţă de Presă se vor produce dovezi concrete ale urmăririi sistematice, din ordinul lui Virgil Asztaloş-Măgureanu, a numeroşi politicieni, cum ar fi Corneliu Coposu, Ticu Dumitrescu, Nicolae Manolescu, Petre Roman, Gheorghe Funar ş.a.

Am aici, de exemplu, două documente tipizate, care dovedesc că SRI-ul s-a transformat într-un Gestapo. Primul este un Ordin trimis de la Bucureşti, în ziua de 8 martie 1995, către Centrele Operative Zonale din toate judeţele Ţării, pentru a fi supravegheat un miting al ţăranilor din toată Ţara, preconizat a se desfăşura în 25 martie 1995, în organizarea PROPACT, şi pentru a se raporta, din vreme, cîţi ţărani vor pleca din fiecare judeţ, cu ce mijloace de deplasare etc. Mai am aici un formular-tip al Mandatului de interceptare a convorbirilor telefonice, emis de procurorul Eugen Vasiliu, care autorizează, citez: „SRI va desfăşura următoarele categorii de activităţi: interceptarea comunicaţiilor telefonice ale numitului… la domiciliu – post nr…. mai autorizează accesul în acest loc, în scopul instalării de obiecte, întreţinerii şi ridicării acestora.

Activităţile pentru care se emite mandatul vor fi executate de U.M. nr cu sprijinul Romtelecom”. Iată, stimaţi colegi, de ce s-a dat o bătălie atît de crîncenă pentru dominarea Romtelecomului! Îmi reprim cu greu o senzaţie de scîrbă pentru practicile subumane ale lui Măgureanu, de a instala tehnică operativă în casele oamenilor, ceea ce ne întoarce în timp cu 40 de ani, pe vremea lui Nicolski. Amintesc tuturor că în Ţara Democraţiei, America, un mare preşedinte, pe nume Richard Nixon, a fost silit să-şi dea demisia şi a terminat o carieră politică glorioasă, doar pentru bănuiala că şi-ar imprima adversarii. Numai la noi, sub pretextul apărării Siguranţei Naţionale, un personaj monstruos, implicat în procesul şi în asasinarea lui Nicolae Ceauşescu în sfînta zi de Crăciun, a aruncat o plasă de oţel peste cîteva zeci de mii de oameni, pe care îi urmăreşte 24 de ore din 24, ca la un „zid al morţii” fără sfîrşit. Colegul Sergiu Nicolaescu spunea aici că înregistrarea video a procesului lui Nicolae Ceauşescu a fost mizerabilă – da, adaug eu, dar execuţia a fost magistrală şi profesională! Cui şi de ce îi este o frică atît de paralizantă de acest individ diabolic, d-le Vasile Văcaru?! N-a fost lună a anului, de 6 ani încoace, în care acest amator, care s-ar vrea şi super-spion, şi preşedinte al Ţării, să nu tîrască SRI-ul într-un scandal de proporţii. Ultimul tămbălău s-a produs chiar în aceste zile, şi are implicaţii de răsunet în politica externă a României – e vorba de retragerea de la post a ambasadorului Elveţiei la Bucureşti, datorită unor complicaţii în care s-a simţit şi lucrătura conducerii SRI. De ce Elveţia? Din două motive elementare: pentru supravegherea mai atentă a fostului rege al României şi pentru captarea unor informaţii cu privire la eventualele conturi bancare ale regimului comunist. Dacă cineva se mai îndoia pînă acum că „Evenimentul zilei” este organul SRI, are acum dovada cea mai palpitantă. În această fiţuică, SRI-ul privatizat de Asztaloş descarcă cele mai primejdioase deşeuri toxice, pentru derutarea opiniei publice. Pentru mine, lucrurile sînt foarte clare: acest Virgil Asztaloş-Măgureanu este unul dintre cei mai periculoşi gangsteri din Istoria României, care primejduieşte grav Siguranţa Statului şi trebuie destituit şi deferit Justiţiei imediat. Este evident că eu nu puteam ofensa ceva ce nu există, fiindcă aşa-zisa autoritate a lui Măgureanu se exercită numai asupra unui alcoolic fără frontiere, ca Mihai Pelin, căruia i-a pus la dispoziţie, tot în mod ilegal, toate arhivele SRI, în scop de răfuială politică şi distrugere a oamenilor. În anul 1993, fostul premier Petre Roman a acordat un interviu postului de radio „Deutsche Welle”, în care îl acuza pe directorul SRI de instituirea unei monstruoase „poliţii politice” – lui de ce nu încercaţi să-i ridicaţi imunitatea parlamentară, domnilor Drăgulin şi Chiuzbaian?! Şi eu, şi el, avem dreptate, dar de ce aplicaţi politica „dublului standard” şi de ce practicaţi discriminări?

În ceea ce-l priveşte pe dl. Ion Iliescu, n-aş avea multe de spus. Eu l-am ajutat în momente grele ale sale, ba chiar în 1992 am alcătuit o Listă cu 50 de semnături ale unor personalităţi de prim rang ale ştiinţei şi culturii româneşti, pentru a-l sprijini în foarte dificila campanie prezidenţială. De atunci şi pînă acum cîteva luni l-am rugat pe acest om, cu cerul şi cu pămîntul, să facă ceva concret pentru populaţia tot mai sărăcită a României şi pentru stîrpirea caracatiţei mafiote. Din păcate, n-a făcut nimic. Sau, după o expresie ironică a senatorului Ion Coja, candidat şi el la Preşedinţie, s-a străduit să nu facă nimic pentru Poporul Român. Urmează Coja la rînd, pentru ridicarea imunităţii. În pofida tuturor evidenţelor, dl. Ion Iliescu s-a afişat cu nişte infractori dovediţi, printre care Virgil Asztaloş-Măgureanu, Dumitru Iliescu şi Sever Mureşan. Am aici dosarele aproape complete ale ilegalităţilor fenomenale săvîrşite de cei 3. De fapt, anturajul în care se complăcea dl. Iliescu se vede limpede din următoarea situaţie: i-a concediat pe doi dintre cei mai cinstiţi şi curajoşi consilieri, generalul Gheorghe Carp şi ziaristul Victor Niţelea, dar îl păstrează în continuare pe un deţinut de drept comun, Dan Iosif, care a jefuit fostul sediu al C.C. al P.C.R., în ziua de 22 decembrie 1989. Nu-i fac eu politica de cadre, dar lumea vede şi judecă, şi iată că reacţiile populaţiei devin tot mai violente, ba în Dolj, ba în Iaşi, ba în Vaslui, ba în Caraş-Severin.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(22 aprilie 1996, plenul Senatului României)

 

Cînd Mafia devine Inchiziţie (3)

COMENTARII DE LA CITITORI