Cine a fost MARELE ANONIM, omul considerat CEL MAI MARE SPION ROMÂN din toate timpurile? (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Încercarea de racolare a ruşilor
„În anul 1915 se întîmplă un lucru foarte interesant: Mihail Moruzov a primit propunerea de a trece în slujba spionajului rus. Oferta a fost făcută prin soţia consulului Rusiei la Galaţi, doamna Kartemişev, şi apoi prin Mantziner, şeful Serviciului de Informaţii de pe lîngă Armata a VI-a rusă. Cu doamna Kartemişev, Mihail ajunsese, cu ştirea Siguranţei române, la relaţii foarte intime. Aşa că prin această doamnă, al cărei soţ era şi delegatul Rusiei în Comisia Europeană a Dunării, Mihail Moruzov a aflat că ruşii doreau să alipească Moldova şi Delta Dunării în timpul războiului mondial care se desfăşura, informaţii pe care le-a raportat Siguranţei şi Armatei române. Tot cu ajutorul doamnei Kartemişev, Mihail a reuşit să îndeplinească mai multe misiuni încredinţate de Siguranţa Generală şi de Marele Stat Major în spatele armatelor ţariste.
Mihail Moruzov este trimis la Reni pentru a urmări acţiunile desfăşurate împotriva României de viceamiralul Visolkin (Visiolchin). A adunat dovezi care vor permite organelor române să destructureze mai multe organizaţii ruse de spionaj ce acţionau în ţara noastră, în special în Dobrogea, exemplu fiind cazurile: Emilianov M., sublocotenentului Sîrdici, din Regimentul 10 Călăraşi şi sublocotenentului Mihăescu, Regimentul 33 Infanterie, pentru care Moruzov a făcut comunicări DPSG şi Marelui Stat Major al Armatei. Totuşi, dacă nu a reuşit „racolarea”, spionajul rus a pus pe urmele lui Mihail Moruzov cîţiva agenţi care să raporteze orice mişcare a acestuia. Unul dintre ei a fost C. Rădulescu, fostul şef al Siguranţei române din Tulcea, care se afla acum în slujba ruşilor, şi care a mărturisit organelor române de anchetă că a fost însărcinat de Vatulef (ajutorul lui Escholtz) să-i supravegheze pe Mihail Moruzov şi Fomino (curierul lui Mihail Moruzov)”.
Super-acţiune de spionaj, marca Moruzov
„La 16 august 1916, Mihail Moruzov îşi uimeşte superiorii cu o altă faptă demnă de romanele de spionaj. Prin combinaţii informative bine puse la punct, acesta îl devalizează pe ambasadorul german, baronul von dem Busche, de servieta care conţinea cele mai secrete documente, tot din automobil, în momentul cînd acesta se pregătea să părăsească Bucureştiul. Printre acestea se afla lista cu agentura Serviciilor Secrete germane, cu persoanele corupte din statul român şi sumele de bani cheltuite de germani pentru remunerarea lor. Aşadar, o carte de vizită impresionantă, de care conducerea statului a trebuit să ţină cont în momentul cînd l-a numit pe Mihail Moruzov la conducerea Echipei Speciale de Siguranţă din Delta Dunării, în martie 1917. Personajul nu mai era demult un novice, aşa cum lasă să se înţeleagă unii din criticii săi, ci un profesionist cu sînge rece şi tărie de caracter care îşi clădise reputaţia pe fapte. (…) Vorbind despre rezultatele concrete ale Echipei de Siguranţă din Delta Dunării, Moruzov declara: „Au fost arestaţi 156 de spioni, din 178 cîţi au fost trimişi de Serviciul de informaţii german în această zonă; inamicul nu a reuşit să distrugă nici un depozit de muniţii, de aprovizionare, nici vase, cum s-au petrecut lucrurile în zona celorlalte fronturi. (…) S-au putut dejuca toate operaţiunile armatei bolşevice şi acapara toate depozitele ruseşti, subsemnatul reuşind, din ordinul Marelui Cartier General, ca prin diferite maşinaţiuni să devin comandant al trupelor roşii, care apoi au fost dizolvate”. Printre faptele cu care se poate mîndri acest Serviciu tehnic, continua Moruzov: „Dau ca exemplu şi incursiunea pentru capturarea colonelului german Friederich von Mayer, care conducea aparatul informativ german pe frontul dobrogean şi ţărmul Mării Negre, la km 78, înapoia frontului. Acţiunea a reuşit şi acest ofiţer a fost adus în zona noastră de operaţiuni”.

(va urma)

Daniel Teodoreanu

COMENTARII DE LA CITITORI