CINE, CE, ŞI CÎT SÎNTEM?

in Cioburi de gînduri

Cu mulţi ani în urmă, discutam cu un amic despre ceea ce sîntem în această lume. El îmi spunea că Omul este, din start, rezultatul ultimelor sale priviri în timp. Mi-a plăcut modul său metaforic de a se exprima şi de a da un răspuns la o întrebare grea. Atunci eu i-am răspuns: Şi dacă este aşa, Moise este ceea ce a văzut cu ultima sa privire? Oare nu îndoiala i-a frînt calea spre un ideal atît de mult rîvnit? Important este nu doar să vezi, ci să şi ajungi acolo unde ai văzut! Omul s-a încurcat şi m-a privit ridicînd din umeri. Omul este suma faptelor sale, bune şi rele. Moise a privit adînc în ţara făgăduinţei, dar nu a intrat în ea, alături de poporul său. El a murit, privind în zare ţara promisă, căci s-a îndoit de cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru om este foarte important să aibă idealuri, să vadă departe în timp, aşa cum spunea amicul meu, dar şi mai important este să şi le atingă. A avea idealuri nu este totuna cu a le şi materializa. Am cunoscut în copilărie un om talentat, care spunea mereu, la un pahar, cu prietenii săi: Visul meu a fost să… Visul meu este să… Apoi, mai bea un pahar, şi un alt pahar, pînă rămînea fără vise. A murit umblînd creanga pe drumuri. Mi-a părut rău de el şi mai ales pentru că din toate visele şi idealurile sale, singurul pe care l-a slujit, cu adevărat, a fost paharul. Aşadar, cu certitudine, omul este suma faptelor sale. Idealurile pe care le are se vor adăuga la faptele sale, dînd şi mai multă strălucire fiinţei sale. A vedea departe constituie doar o premisă a viitoarelor tale abordări spirituale. Contează, însă, să ştii de ce suport material şi de timp ai nevoie pînă acolo şi, aşa cum spune românul, în funcţie de acest suport, să te întinzi atît cît îţi este plapuma. Rezultatul ultimelor priviri în timp înnobilează însă un spirit şi îi dau
puterea de a crede şi a spera că ultimele repere din faţa sa mîine pot fi ultimele trepte din spatele său. Iată cum, între posibilitate şi realitate, se află OMUL, atît cît a reuşit să fie prin consecvenţa sa şi cît i-au permis determinările din jurul său. Viziunea dă ideea, iar crezul, puterea de a îmbrăţişa cîndva ideea. Peste toate acestea, omenii vor aşterne lungile lor ore de trudă pentru a se convinge pe ei îşişi CINE, CE şi CÎT SÎNTEM sub focul miriadelor de candele celeste care ne veghează şi visul, şi căderea, deopotrivă.

Ilarion Boca

COMENTARII DE LA CITITORI