CINE ESTE ADEVĂRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

A fost cunoscut ca scriitor de piese şi poet notabil sub propriul său nume şi a fost un foarte apreciat şi admirat patron al artelor. Oxfordienii susţin că Hamlet, cea mai intensă şi introspectivă dintre piesele lui Shakespeare, este, în mare măsură, o relatare a vieţii lui De Vere şi a familiei sale. John Michell le-a rezumat argumentele:
Regele, care l-a otrăvit pe tatăl lui Hamlet şi apoi s-a însurat cu mama lui, este o versiune exagerată a situaţiei tatălui vitreg al lui Oxford [sir Charles Tyrrell]; Polonius, lordul şambelan al Curţii regale a Danemarcei şi plicticosul sfătuitor al lui Hamlet, este o caricatură a primului-ministru al reginei Elisabeta, lordul Burghley, care era tutorele lui Oxford. Fiica lui Polonius era Ofelia lui Hamlet, în timp ce fiica lui Burghley, Anne Cecil, a fost parteneră a mariajului plin de probleme al lui Oxford. Există paralele, deşi, cu siguranţă, există şi diferenţe. Oxford nu l-a ucis pe Burghley, spre deosebire de Hamlet – pe Polonius. Mai important, tatăl vitreg al lui Oxford, sir Charles Tyrrell, nu l-a ucis pe tatăl adevărat al acestuia, al şaisprezecelea conte de Oxford (care a murit în 1562, cînd De Vere avea 12 ani), spre deosebire de piesă. De vreme ce sensul lui Hamlet este îndemnul autoritar al fantomei ca Hamlet să caute răzbunare pentru uciderea tatălui său de către tatăl vitreg, se poate presupune ca această nepotrivire să atîrne greu în orice interpretare a lucrării ca autobiografie a lui De Vere. De fapt, Tyrrell abia dacă este menţionat în biografiile oxfordiene recente ale lui De Vere. Mai promiţătoare, poate, sînt Sonetele, pe care oxfordienii (şi mulţi alţii) le privesc drept foarte autobiografice. Însă este dificil ca numeroase versuri din sonete să fie puse în acord cu ceea ce se cunoaşte despre viaţa lui Shakespeare. De pildă, cei mai mulţi critici cred că Sonetele au fost adresate lordului Southampton, căruia Shakespeare îi dedicase cele două lungi poeme ale sale din 1593-1594. Sonetul X îi cere bărbatului căruia i se adresează să se căsătorească şi să „îţi faci un alt eu din dragoste de mine”. Este pur şi simplu de neconceput ca în Anglia elisabetană fiul actor al unui comerciant de provincie să poată îndemna un conte puternic să se însoare şi să dea viaţă unor copii „din dragoste de mine”, o invitaţie care putea avea drept consecinţă scurtarea capului. Alte sonete vorbesc despre poet ca fiind „bătrîn“ şi „şchiop“. Mulţi critici cred că au fost scrise în 1592-1594, cînd Shakespeare avea între 28 şi 30 de ani. Natura homoerotică a unora (nu a tuturor) dintre Sonete este greu de pus în acord cu ce se ştie despre Shakespeare, care s-a însurat după o nuntă făcută la repezeală din cauza unei sarcini nedorite şi a devenit tatăl a trei copii înainte de a avea 21 de ani. Spre deosebire de unii critici, oxfordienii susţin că materialul din Sonetele autobiografice demonstrează că este absurd să se creadă că le-a scris Shakespeare din Stratford. Pentru că numai cineva care era egalul social al lui Southampton şi care avea caracteristicile biografice şi personale ale lui De Vere (acesta a fost acuzat de pederastie) le-ar fi putut scrie.
Acesta este, la prima vedere, un argument puternic şi este lesne de văzut de ce teoria oxfordiană este atît de populară la ora actuală, mai ales cînd se înţelege că De Vere a fost un adevărat aventurier elisabetan, un renascentist de mare cultură şi un anti-erou, din genul frecvent portretizat cu respect în lumea occidentală începînd de la mijlocul anilor 1950. Totuşi, iată un argument care este profund greşit, iar greşelile lui – dintre care unele au fost deja descrise – sînt prea repede trecute cu vederea de oxfordieni. Una este să se afirme că Shakespeare, actorul, nu a scris lucrările care i se atribuie, o propoziţie care s-ar putea să fie adevărată, dar e cu totul altceva să se susţină că De Vere a fost adevăratul autor. Nu există nici cea mai mică dovadă directă că De Vere a scris vreuna dintre lucrările lui Shakespeare sau că a avut vreo legătură cu acesta.

(va urma)
WILLIAM D. RUBINSTEIN

COMENTARII DE LA CITITORI