Cine îşi bate joc de oastea ţării (2)

in Polemici, controverse

Ori, dacă în 26 de ani BNR nu a redactat nici măcar o simplă scrisoare pentru restituirea tezaurului, dimpotrivă, aceasta umblînd mai mult să asigure facilităţi financiare sporite băncilor străine, este un lucru de neimaginat. Umilinţa şi decăderea din drepturile cutumiare pe care le are orice militar din lume, mai puţin cei din România, a continuat şi după 1944, cînd aşii aviaţiei române, comandanţii de regimente, divizii şi armate, comandanţii de la jandarmi şi Serviciile Secrete de Siguranţă ale statului şi, în general, ofiţerii şi militarii decoraţi pentru merite deosebite, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi (mai ales cei din Basarabia, care au fost deportaţi în Siberia), sau au primit ani grei de temniţă la Jilava, Gherla, Rahova, Canal, în Deltă. Fără nici un drept de pensie, pentru cei care puteau să primească nişte bani de la Statul Român, mulţi comandanţi de armată au ajuns păzitori la vite, muncitori necalificaţi, hingheri sau lucrători cu ziua prin agricultură. Partidul impus la putere de ocupantul aliat a format cadrele de Securitate în aşa fel încît militarii-eroi, sau ofiţerii supravieţuitori erau consideraţi duşmani ai poporului, deoarece erau patrioţi şi luptaseră pentru ţară, fiind urmăriţi şi persecutaţi peste tot pe unde mergeau.

Devenise o sarcină de partid ca Securitatea să lucreze informativ orice militar cu vederi progresiste, nefiind scutiţi nici cei activi, mulţi dintre aceştia plătind cu viaţa, precum Leontin Sălăjan, Ion Ioniţă, Vasile Milea, Velicu Dumitru, Grigore Baştan şi mulţi alţii. La fel se întîmplă, din păcate, şi în prezent. Din această cauză, un număr imens de colegi au decedat prematur, iar la apelurile solemne ale promoţiilor de absolvenţă au răspuns un număr tot mai mic de camarazi. Oare cine ne urăşte aşa de mult încît să ne vadă dispăruţi de pe acest pămînt. Se poate constata că generali, colonei, sute de ofiţeri de armată, poliţie şi poliţie de frontieră sau de la jandarmerie sînt judecaţi şi condamnaţi pentru abateri disciplinare, fără a se mai ţine cont măcar de hotărîrea comandanţilor acestora. Anticorupţia este utilizată ca un instrument de poliţie politică şi împotriva militarilor. Nici acum oastea ţării şi Apărătorii Patriei România nu sînt scutiţi de o represiune financiară injustă, comisă în formă calificată şi continuată de autorităţile puterii legislative, executive şi judecătoreşti. Au fost emise, fără justă logică juridică, acte normative care intră în contradicţie unele cu altele, formînd o legislaţie stufoasă, care limitează, pe zi ce trece, drepturile militarilor. În fond, militarii noştri sînt buni numai pentru a muri în luptă prin Afganistan, Kosovo, Kandahar, iar cînd este vorba de obligaţiile statului faţă de aceştia, toată lumea se face că plouă, inclusiv şeful statului. Acum, la elaborarea bugetului pentru anul 2016, banii militarilor au fost redirecţionaţi din condei pentru creşterea salariilor şi indemnizaţiilor preşedintelui şi consilierilor săi, ajungînd ca, de exemplu, numita Sanda Pralong, reprezentanta lui Sörös pentru România, să primească mai mult decît ar fi primit la Casa Albă, al cărei corespondent special secret este. De asemenea, s-a „lucrat“ pentru dublarea salariilor primului-ministru, a miniştrilor, a consilierilor, a primarilor, prefecţilor, consilierilor locali, municipali şi judeţeni, a celor din învăţămînt şi administraţia publică locală sau centrală, pentru finanţele publice. Pînă şi parlamentarii şi-au votat o lege a lor, trecînd peste conflictul de interese, prin care şi-au triplat veniturile. Doar armata şi militarii în rezervă sau retragere au rămas de căruţă, adică li s-au redus veniturile cu 60%, pînă la plafonul jumătăţii salariului minim pe economiei, care acum este de aproximativ 200 de euro. Această acţiune, de eliminare fizică prin holocaust şi extincţie a Armatei Române, produsă imediat după 1990, şi continuată acum, cînd mai avem 10% din efectivele şi tehnica de luptă de atunci, este constantă şi din ce în ce mai puternică. Avînd un element de continuitate istorică de aproape 415 ani, represiunea nedreaptă împotriva Apărătorilor Patriei România, care, timp de peste 4 secole, au fost umiliţi, minţiţi, exterminaţi şi lăsaţi fără sprijin material la vîrste înaintate, prin legi strîmbe, făcute în numele duşmanilor statului nostru, acum, pentru anul 2016, se pregăteşte distrugerea explicită a sistemului naţional de Apărare, prin aruncarea în mizerie a ostaşilor Patriei. Nu pentru acest lucru a trecut armata de partea poporului acum 26 de ani, în însîngeratul Decembrie 1989. Din peste 5 milioane de luptători, armata naţională mai numără doar 15.000 de efective trupă, iar serviciul militar a fost eliminat, ca să nu mai fie obligatoriu. Oare ne gîndim că dacă la Clubul Colectiv fetele şi băieţii ar fi urmat un stagiu de pregătire militară şi de disciplinare sau de învăţare cum să acţioneze în situaţii diferite de luptă, poate acum nu am mai fi avut peste 200 de victime, din care 63 au murit deja.

Armata cea Mare a fost tot timpul trup din trupul Patriei noastre. Întotdeauna în Istorie, începînd de la Burebista şi terminînd cu Ceauşescu, atunci cînd armata a fost umilită şi marginalizată sau pedepsită în massă, prin reducerea soldelor şi pensiilor cu mult sub limita existenţială posibilă, au fost afectate siguranţa şi existenţa statului. Ori, nealocarea de la buget a banilor pentru îngrijirea mormintelor eroilor Patriei din toate timpurile căzuţi pe cîmpurile de bătălie de pretutindeni, prin tăierea banilor pentru funcţionarea capelelor militare, a salariilor preoţilor militari, reprezintă o blasfemie şi o crimă de înaltă trădare împotriva Statului Român. Neasigurarea drepturilor de echipament pentru ostaşii şi ofiţerii români de ani de zile, a reactualizării normelor de hrană pentru militari şi familiile lor, lipsirea dreptului de a primi pămînt pentru construcţia de locuinţe, pentru taxele de studii pentru copii, compensaţii materiale pentru nevestele sau soţiile ofiţerilor care nu au serviciu, dar care îngrijesc copii minori, acordarea tichetelor de concedii de odihnă şi de tratament pentru refacerea forţei de muncă, sporuri pentru orele suplimentare prestate în slujba statului, pentru riscurile generate de munca în condiţii speciale a militarilor, pentru acoperirea poliţelor de asigurare pentru accidente de muncă sau decese ca urmare a îndeplinirii misiunilor de luptă etc., acestea sînt tot atîtea acte de barbarie la adresa armiei române. Dar crima cea mai gravă este discriminarea continuă a militarilor noştri faţă de profesiuni civile fără riscuri, care aduc şi avantaje materiale, dar mai ales faţă de militarii din celelalte state din Europa şi NATO. Ori, dacă s-a socotit odată cu aderarea asigurarea inter-operabilităţii tehnicii, logisticii, armamentului, frecvenţelor de lucru şi a metodologiei de instrucţie sau de luptă, cine îşi poate permite să nu ţină cont şi de compatibilitatea financiară profesională pentru persoanele care au aceleaşi grade şi funcţii din diferite armate. Adică principiul european al dreptului muncii, potrivit căruia la muncă egală se va face plată egală, existent încă din timpul lui Napoleon, nu se mai aplică pe teritoriul României? Să i se dea Cezarului ce este al Cezarului, să se achite imediat şi fără alte formalităţi soldele şi pensiile restante ale militarilor, să fie actualizate la zi, calculate de la data aderării României la NATO, fără nici o cerere prealabilă, ca un drept sacru pentru munca prestată în folosul statului. Persoanele vinovate de neaplicarea principiilor europene ale dreptului muncii şi care au încălcat, cu bună ştiinţă, convenţiile internaţionale de aderare la NATO să fie trmise în judecată în stare de arest preventiv, cu luarea măsurilor de sechestru asiguratoriu. Dacă nici în acest ultim ceas nu se înţelege să se respecte Armata, Statul Român, Naţiune şi Patria, urgent vor trebui desfiinţate toate structurile de putere ale statului şi va fi nevoie să se facă reformarea tuturor instituţiilor, conform solicitărilor transmise de societatea civilă, după drama produsă în Clubul Colectiv, unde au murit tineri nevinovaţi. Libertate, demnitate, onoare, respect, solidaritate, luptă şi pace, stimaţi colegi, asta este ceea ce cerem!

Sfîrşit

ALEXANDRU ALIMĂNESCU

Liga Apărătorilor Patriei din România

COMENTARII DE LA CITITORI