Cine jupoaie ţara de vie… (2)

in PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI

 

Dar, iată în premieră absolută, şi în ordine cronologică, o evidenţă exactă, scoasă de pe calculator, a catastrofelor în care au fost implicate avioanele Airbus, numai în anii 1993 şi 1994. Precizăm că, deşi firma franceză a minimalizat proporţiile dramelor şi a incercat să acuze erori de pilotaj, „cutia neagrăă” a fiecărui aparat a demonstrat că era vorba de grave erori de construcţie: 1) La data de 22 august 1993, un A-320 se prăbuşeşte imediat după decolare, motivul pretextat de francezi fiind pătrunderea unei păsări într-unul din motoare; atît echipajul, cît şi pasagerii au decedat. 2) La 14 septembrie 1993, un A-320 părăseşte pista de aterizare în Polonia, se loveşte de un zid şi ia foc, înregistrîndu-se un mare număr de victime. 3) La 10 octombrie 1993, în Germania, un A-300 se prăbuşeşte în mod inexplicabil, datorită funcţionării anormale a uneia dintre componentele aparaturii de bord, echipele de salvare constatînd un mare număr de victime. 4) La 15 noiembrie 1993, în India, a avut loc o aterizare forţată a unei aeronave A-300, accident în care au murit şi pasagerii, şi echipajul. (Vociferări pe băncile Opoziţiei). Stimaţi colegi, eu am înţeles că l-aţi oprit să vorbească pe preşedintele Ion Iliescu, dar şi pe mine, domnilor? (Rîsete, aplauze). 5) La 26 decembrie 1993, a doua zi de Crăciun, la un aparat A-320, care efectua un zbor de noapte deasupra Sloveniei, s-a spart geamul unei cabine, cu consecinţe dramatice pentru pasageri. 6) La 20 ianuarie 1994, un A-340 a luat foc la sol, în Franţa. 7) În ianuarie 1994, un A-310 se prăbuşeşte în Nepal, toţi pasagerii au decedat. 8) La 23 martie 1994, tot un A-310, ca şi cele două ale noastre, s-a prăbuşit în Rusia, nenorocire în care, de asemenea, toţi pasagerii au murit. 9) La 26 aprilie 1994, pe Aeroportul Nagoya din Japonia, un A-300 ratează aterizarea exact ca la Orly, dar piloţii japonezi, probabil, nu sînt chiar atît de buni ca românii, astfel încit, atît ei, cît şi pasagerii şi-au pierdut viaţa. 10) În vara lui 1994, la nişte probe desfăşurate în Franţa, un A-320 cade imediat după decolare şi toată echipa de încercare, aparţinînd firmei AIRBUS, decedează în această catastrofă. (întreruperi violente din partea Opoziţiei). Domnilor parlamentari, vreţi sau nu vreţi să aflaţi adevărul? Aici e vorba de viaţa şi moartea a mii de persoane! 11) În august 1994, un A-310 distruge la aterizare un hangar, dar, printr-un miracol, nu se înregistrează victime. Adăugăm la toate acestea un număr de 3 avioane Airbus căzute în Nigeria şi un număr de 4 avioane Airbus căzute în India. Evidenţa este, într-adevăr, terifiantă, avînd în vedere că numărul total al victimelor înregistrate în anii 1993 şi 1994 depăşeşte 15.000 de persoane, oameni de diferite naţionalităţi, femei, copii, bătrîni. Fireşte, pretutindeni există riscuri pe mijloacele de transport, dar în cazul firmei AIRBUS primejdiile au devenit simptomatice şi alarmante.  Eu, unul, domnule Petre Roman, vă asigur că nu mă voi urca niciodată într-unul din cele două sicrie zburătoare cu care aţi năpăstuit ţara, pe sute de milioane de dolari! Dl. Petre Roman a pierdut pariul cu agricultura, şi iată că acum avem dovada că a pierdut pariul şi cu aviaţia. Cred că dl. Petre Roman poate contesta orice pe lumea asta, vine cu un citat din Titu Maiorescu şi cu o lozincă de Dolores Ibarruri şi i-a mai ameţit pe unii pentru şase luni, dar un singur lucru nu poate contesta: propria sa semnătură pe aceste acte ILEGALE. Scuza lui, că încă nu avem o Lege a Răspunderii Ministeriale, mă înduioşează pînă la lacrimi. Şi, de acum încolo, începe delirul! Intră în scenă personajul principal al vodevilului pe care îl trăim cu toţii: COMISIONUL. Iată una din cauzele pentru care e ţara săracă astăzi. Cităm din Raportul Comisiei Parlamentare: „Persoanele audiate în faţa Comisiei şi actele prezentate se referă la plata unor comisioane de 22 milioane dolari S.U.A. (susţine Dogaru Viorela), 11 milioane dolari S.U.A. (susţine Varga Maria), 9,6 milioane dolari S.U.A. (susţine dosarul de anchetă al Comisiei Senatoriale) şi cei 500 de mii de dolari S.U.A. primiţi de firma PRATT AND WITNEY, potrivit actelor existente la Compania TAROM. (…) Astfel, dintr-un raport strict confidenţial – se scrie mai departe în Raportul Vonica – se precizează că firma AIRBUS era dispusă să plătească pentru a intra pe piaţa românească: 30 de milioane de dolari S.U.A. în afara contractului; 300 de mii de dolari negociatorului; 23 de milioane de dolari, în operaţii în contrapartidă” – am încheiat citatul. În ce buzunare şi în ce conturi bancare au intrat aceste sume? Cine conducea ţara în 1990 şi 1991, domnilor de la P.D.-F.S.N., noi sau dvs.? Că bine zice Cato cel Bătrîn: „Hoţii care fură de la particulari îşi duc viaţa în lanţuri; pe cînd tîlharii Poporului trăiesc în aur şi-n purpură”. Generaţii de români au crezut că nu pot scăpa de plaga bacşişului turcesc. Uite că ne-am modernizat, am intrat în rînd cu lumea civilizată, şi bacşişul este pe cale să-şi dea obştescul sfîrşit în braţele vînjoase ale comisionului. Există unii care fac scandal numai şi numai pentru că n-au fost poftiţi şi ei în hora învîrtiţilor, ceea ce mă face să gîndesc cu nostalgie la un om de spirit, pe nedrept uitat. Căci zicea Victor Eftimiu: „De unde ştiţi că n-aş fi trădat şi eu? Mi-aţi propus?”. În ceea ce-l priveşte pe Ion Ţiriac, orice om cinstit este dator să facă o distincţie: şi anume, între fostul om de sport, care a adus prestigiu ţării, şi actualul om de afaceri, care, vorba unei publicaţii germane, în ultimii 3 ani şi-a triplat averea în România. N-avem nimic împotriva îmbogăţirii tot mai frenetice a d-lui Ţiriac, din partea noastră el poate deveni peste noapte din milionar în mărci – miliardar, cu o singură rugăminte: să facă afaceri cinstite. Din nefericire pentru el, dl. Ţiriac se dovedeşte a fi un afacerist lipsit de scrupule, care agoniseşte fără măsură bunuri şi valori uriaşe. Paginile consacrate de Raport tenismanului Ţiriac sînt năucitoare, pur şi simplu îţi stă mintea-n loc cum poate un om să calce în picioare orice lege, orice idee de fair-play. Nu vreau să insist asupra veritabilelor masacre vînătoreşti pe care le-a comis prin munţii Patriei, în anii 1990 şi 1991, împreună cu tot felul de oaspeţi străini destul de dubioşi -fiind un iubitor de animale, am luat o poziţie fermă în revista „România Mare”, şi se pare că, deocamdată, măcelul a încetat. Dar, dl. Ţiriac a căpătat de la dl. Roman nişte proprietăţi fabuloase. Nu le mai enumăr, lumea le cunoaşte, de la ştrandul Floreasca, unde a demontat toate construcţiile existente şi a tăiat zeci de arbori, pînă la fosta clădire a Ministerului Comerţului Interior, cu 7 etaje, pe care a dat numai 300 de milioane de lei. Vorba lui Toma Caragiu: „Avantaj el!”. În Raport se mai scrie despre un grav abuz al fostului prefect de Braşov, Ion Sofroniciu, care, în septembrie 1990, i-a facilitat lui Ţiriac schimbul unei suprafeţe de 1.500 mp, pe care tenismanul o avea în Poiana Braşov, cu un alt teren, de aproape 10 ori mai mare, mai exact cu o suprafaţă de 12 460 mp, tot în Poiana Braşov. Vă rog să calculaţi ce valoare are astăzi acest teren, cînd 1 metru pătrat în renumita staţiune se vinde cu cel puţin 50 de dolari, deci avem de-a face cu circa 65 000 de dolari. Dl. Ţiriac ar putea pretinde că în vremea asta el a construit nişte căsuţe pentru copii orfani, în cartierul Dîrste, dar îl asigurăm că nu poate păcăli pe nimeni, ştim de la localnici că banii, 1 milion de mărci, au fost donaţi de campionul german Boris Becker.  Totuşi, cea mai dureroasă rachetă o aruncă dl. Ion Ţiriac în pieptul culturii române. Încă din 1990, mai mulţi oameni de cultură au iniţiat un program de reconstrucţie a Teatrului Naţional, întrucît se mai păstrează planurile, fundaţiile, o serie de ateliere şi cabine, devenite buticuri etc. Dar dl. Ţiriac a fost mai iute de picior, a venit repede la fileu, ne-a pus un stop cu efect, ne-a făcut o fentă de corp, şi a înhăţat acel loc ultracentral contra unei chirii de 3 lei pe metru pătrat, care este unică în lume.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(28 septembrie 1994, Camerele Reunite ale Parlamentului, Aula din Dealul Mitropoliei)

Cine jupoaie ţara de vie… (1)

COMENTARII DE LA CITITORI