Cine-or mai fi şi ăştia de la ,,Reader’s Digest”?

in Lecturi la lumina ceaiului

Am o prietenă care, acum cîţiva ani, mă sîcîia întruna cu telefoanele, să cumpăr de la firma ,,Reader’s Digest” tot felul de cărţi, obiecte casnice, sulimanuri, plante medicinale şi alte marafeturi. Cică astfel, mă asigura ea, aveam şanse să cîştig, la un soi de tombolă, premii însemnate în bani şi în obiecte, căci aşa se face comerţ în ţările civilizate: pe bază de zăhărel. Mersi, i-am spus distinsei prietene, n-am bani, aşa că mă mulţumesc cu ceea ce văd la televizor. Cîştigă matale, şi poate mă cinsteşti cu o bere! În final, după ce a cumpărat de la „Reader’s Digest” sumedenie de chestii, la preţuri duble decît cele din magazine, ca o ,,clientă de onoare” ce era, doamna a cîştigat şi marele premiu: … un pix de 2 lei. Deh, dacă ăsta mi-a fost norocul, e bun şi pixul ăla, a zis ea, oarecum nepăsătoare, fiindcă, pînă atunci, avusese, totuşi, noroc şi în dragoste, şi la bani. Întîmplarea aceasta m-a făcut curios să mă interesez: cine-or mai fi şi ăştia, de la ,,Reader’s Digest”? Am intrat pe Internet şi m-am lămurit. Cică ,,Reader’s Digest” s-ar fi lansat pe piaţa din SUA prin 1990, ocupîndu-se mai mult cu tipăriturile. Cu timpul, s-au apucat şi de negustorie: cumpărau ieftin şi vindeau scump. Dar, cînd treaba s-a cam împuţit, în sensul că a scăzut calitatea serviciilor, în timp ce reclamaţiile au crescut, băieţii ăştia au năvălit şi în România, unde sperau că indigenii dîmboviţeni vor fi mai uşor de îmbrobodit cu niscai mărgele de sticlă. Dar, odată cu diversificarea gamei de oferte, au apărut, şi pe aici, plîngerile. Dacă puneai botul şi cereai, să zicem, ,,Legendele Olimpului”, medicamente pentru prostată, sau vopsea de păr, te pomeneai cu marfa acasă, dar la un preţ de 2-3 ori mai mare decît în magazine. Nemulţumit, protestai. Dar ăia te sfătuiau să nu mai faci gît, căci tocmai ai intrat în baza lor de date, unde te aşteaptă o tombolă cu nişte premii colosale în bani, vile, automobile de lux şi alte vrăjeli. Dacă erai fraier, mai comandai ceva, de exemplu, vase de bucătărie. Dar, dacă îi băgai în mă-sa cu oferta lor, şi ziceai, ca ţiganul, cînd i-a căzut căciula în gîrlă, ,,să fie de sufletul tatei”, tot nu scăpai, căci te pomeneai cu alt pachet la uşă, şi trebuia să scoţi banii. Altfel, era jale mare cu şmecherii ăştia de la ,,Reader’s Digest”, care te-ar fi dat pe mîna recuperatorilor şi, pînă nu săreai cu leuştenii, nu te lăsau în pace. Plus taxa de întîrziere. Tot de pe Internet, am mai aflat că mulţi clienţi, ca să scape de necaz, şi-au schimbat adresa şi numărul de telefon. Cei de la firma cu pricina se laudă că fac mai multe trageri la sorţi anuale, pentru desemnarea cîştigătorilor diferitelor premii, aleşi dintre clienţii lor cei mai tîmpiţi, dar, pînă acum, nu s-a auzit să fi cîştigat cineva ceva. De altfel, ei n-au nici un afiş, sau vreun clip publicitar pe undeva.

Dar, să vă oferim un alt caz, mai proaspăt. Cîtică al Pinţii, de la Mălăieni, Teleorman, nu mai ţine minte cum s-a încîrduit cu ,,Reader’s Digest”. Ştie doar că, anul trecut, s-a lăsat tras în piept şi le-a comandat cîteva cărţi de medicină naturistă şi nişte tingiri. Şi, în nădejdea că, de Sf. Ilie, va cîştiga şi el ceva, cum le fusese înţelegerea, a dat banii şi s-a pus pe aşteptat. Dar, s-a dus vara, s-a dus şi toamna, iar premiul – canci! (Exact ca în Caragiale, cînd numai ipistatul cîştiga tabachera la tombolă.) Şi, în loc de explicaţii, bietul băiat nu mai scapă nicicum de ei: neapărat să mai cumpere ceva, fiindcă la iarna sau la vara viitoare, în mod sigur o să se umple de bani. Numai să precizeze din timp: vine el la Bucureşti după mangoţi, cu sacoşele, îi vrea băgaţi pe card, sau îi aduc ei, cu basculanta, şi îi aruncă, peste gard, în curtea lui? Omul se lămurise cum şedeau lucrurile şi nu le-a mai răspuns. Dar nici ţeparii ăia nu s-au lăsat şi au croit un plan în 3 puncte. Mai întîi, i-au trimis un alt colet. Cîtică i-a refuzat şi era să se bată cu poştaşul. După asta, ăia l-au ameninţat că, dacă totuşi nu acceptă coletul, intră în ghearele recuperatorilor, care nu ştiu ce e mila. În sfîrşit, ca să-i ia piuitul, i-au trimis o recomandată, un fel de hîrtie oficială, cu tot felul de anteturi şi ştampile, prin care îl anunţau că a rupt-o-n fericire: a cîştigat fix 200.000 de euro! Ce mai, războiul psihotronic din Fîşia Gaza – nu alta! Cîtică era să facă şi infarct, şi congestie cerebrală, şi atac de panică, toate în aceeaşi clipă. Noroc cu fata de la Poştă, care l-a lămurit că hîrtia aia e o ţeapă: uite, scrie ,,specimen” pe ea – ca pe listele de votare lipite pe geamul şcolii –, adică aşa vei primi şi tu o hîrtie, cu ştampile şi alte alea, dacă vei mai cumpăra un aspirator; şi poate vei cîştiga la tombola aia, care, precis, se va ţine la primăvară, iar dacă nu, pe la toamnă…

O avea Cîtică momente cînd parcă îi înţepeneşte mintea, dar chiar aşa de papagal nu este! De aceea, în urma discuţiei dintre noi, s-a înfuriat, a pus mîna pe condei şi, prin intermediul revistei noastre, s-a hotărît să le trimită ălora de la ,,Reader’s Digest” o Scrisoare Deschisă, să-l ţină minte. Iată conţinutul ei:

,,Bă, ăştia de la «Reader’s Digest»,

Nu mai ştiu ce să cred despre voi şi aproape că m-aţi înnebunit de cap. Încai poştaşul nostru a intrat la bănuieli şi rîde de mine în tot satul. Cică prea îmi aduce plicuri peste plicuri de la voi – nu cumva o fi ceva necurat la mijloc, adică vreo afacere cu droguri, sau poate o căsătorie între ăia, ştiţi voi mai bine care? Oi fi eu băiat de la ţară, dar nici aşa. Să nu vă închipuiţi că puteţi rîde de mine zi şi noapte. La început, ce-i drept, am comandat şi eu o carte, în nădejdea că veţi face o tragere la sorţi, pe anul următor, şi poate voi cîştiga ceva. Nu mă gîndeam neapărat la Marele Premiu, dar măcar, acolo, un mărunţiş de o bere… M-am pomenit, însă, că aţi amînat tragerea la sorţi pe anul următor, şi, de acolo, taman la Paştele Cailor. Nu ştiu cine v-a învăţat, dar nu-i frumos ce faceţi: îmi tot băgaţi pe gît o grămadă de oferte, însă, de cîştigat, nu cîştigaţi decît voi. Vreţi să vă bag şi eu undeva? Eu nu sînt vreun cărturar, să citesc toată ziua. Nu am timp. Muncesc, din zori şi pînă-n seară, ba la cîmp, ba în gospodărie, cu vitele, ca să-mi cresc copiii. Dacă aş vrea, totuşi, să mai cumpăr cărţi, le-aş lua de la B1TV, unde nebunul ăla de Radu Banciu oferă vrafuri de cărţi la preţuri aproape de nimic. Auzi coló: Enciclopedia Britanică, în 12 volume, la doar 60 de lei! În acest timp, voi cereţi triplu pentru o singură carte, bă, escrocilor! Ruşine! În sfîrşit, un nepot mi-a arătat ce scrie lumea, pe Internet, despre voi, şi m-am crucit. Eu am avut caracter şi am mai cumpărat cîte ceva de la voi. La rîndul vostru, să-mi arătaţi că aveţi măcar un dram de bun-simţ şi trimiteţi-mi un flecuşteţ de 2 lei, sau măcar lăsaţi-mă-n pace cu ofertele voastre! Încetaţi cu «clientul nostru de onoare», aşa cum mă tot aburiţi în scrisorile voastre şi la telefon, doar-doar să mă mai păcăliţi o dată!

Cîtică al Pinţii, comuna Mălăieni, Teleorman”.

PAUL SUDITU

P.S. – Cum se vede, noi am publicat plîngerea tînărului nostru prieten, care se comportă mai degrabă ca un pomanagiu, nu ca un revoltat. Mă rog, îl priveşte… El speră să cîştige măcar un pix, dar să fie atent: nu care cumva hoţii ăştia de la ,,Reader’s Digest” să-i ceară pe el cam tot atît cît costă un Mercedes.

COMENTARII DE LA CITITORI