Cine pe cine toarnă în arest…

in Lecturi la lumina ceaiului

Ce este minciuna?! Un astfel de exemplu de neadevăr este şi acela cînd Elena Udrea spune, cu neruşinare, că e imaculată ca Fecioara Maria. Nici despre Cocoş, încornoratul său soţ, nu ştie nimic. Nici de matrapazlîcurile în care era implicată nu are cunoştinţă. Nu ştie nici despre Alina Bică, amica ei, cu care petrecea pe la Paris. Nu ştie nici de şpăgile nemaipomenite, de banii irosiţi. E complet nevinovată. Însă afirmă că i-a „spus fostului soţ să aibă grijă, să se ferească de oportunişti”, iar „relaţia cu Alina Bică n-a fost decît una profesională…”. Ce ipocrită! Acestea sînt cîteva din declaraţiile sale mincinoase, deşi citatele noastre sînt aproximative. Nimfa din Pleşcoi minte de îngheaţă apele, nu altceva. Ea se crede în basme, unde o nimfă poate fi aidoma unei zîne. Adică nu aude, nu vede. Este aşa de onestă! O spune atît de suav, încît a stîrnit „simpatia” şi „admiraţia” lui Radu Tudor, care a afirmat, clar, la emisiunea colegei sale de breaslă, Dana Grecu: „Elena Udrea minte mai ceva ca Elena Ceauşescu”. Dar noi precizăm că doamna academician doctor inginer nici pe departe n-a minţit atît de mult şi cu atîta neruşinare ca Elena Udrea, propulsată de Băsescu în funcţia de ministru, ea nefăcînd altceva decît să-şi bată joc de ţară, irosind milioane de dolari cu o inconştientă seninătate, frizînd, astfel, culmea iresponsabilităţii. A amenajat parcuri prin păduri şi terenuri de fotbal în pantă, case de cultură, sau săli de sport la mare depărtare de sat, dînd dovadă de iresponsabilitate faţă de banii publici, de aici reieşind că ori nu era în toate minţile, ori n-avea pricepere în domeniu. Să iroseşti atîtea fonduri aiurea şi să te îmbogăţeşti din senin, să sfidezi pe toată lumea cu un lux exorbitant… Dintr-un salariu de bugetar – pentru că Cocoş (sic!) nu prea o sponsoriza – să ţi se urce fumurile la cap, încît să rîvneşti la cea mai înaltă funcţie în stat, adică să-i iei locul mentorului tău, e deja ceva ce aduce mai degrabă a sfidare decît a bun-simţ, sau decenţă. Şi cel ce-a protejat-o şi a încurajat-o, cum el însuşi a spus – că, de, o aşa valoare rar se mai naşte pe plaiurile mioritice -, afirmă că a meritat, altfel intra în anonimat. România, săraca, cine ştie (sic!) cînd va mai avea noroc de o asemenea nimfă sau zînă, prinţesă mustind de frumuseţe şi de înţelepciune.

Atît de nonşalantă este Elena Udrea cînd se dezbracă, spălîndu-se de toate păcatele, ca Pilat din Pont, încît i-a pus la încercare răbdarea lui Vasile Blaga, cîndva foarte devotat lui Băsescu, de vreme ce i-a fost şef de campanie la cele două alegeri prezidenţiale, dar care a afirmat nervos: „Elena Udrea minte!”. Se pare că încep să se strîngă dovezile că frumoasa blondină, pupila lui Traian, este destul de foarte posibilă penală, Buldogul făcînd tot ce se poate să se întrevadă adevărul, şi tare ne e teamă că zîmbetul acela diafan al zînei va îngheţa, într-un rictus deznădăjduit în colţul gurii, care debita minciuni de îngheţau apele Dîmboviţei şi vara. Vara care, se ştie, nu-i deloc ca iarna.

GEORGE MILITARU

 

„La Mulţi Ani!” şi corupţiei?!

 

Lăsînd la o parte această întrebare retorică, adresăm o binemeritată urare de „La Mulţi Ani!” tuturor românilor. Te poţi gîndi că şi votului cetăţenilor îi este necesară urarea, care s-ar referi, de altfel, şi la o grabnică însănătoşire a sa. Uniunii Europene îi dorim la fel, mai ales că ar cam avea nevoie de gînduri pozitive la început de an, mulţi decidenţi efemeri ai instituţiilor europene înţelegînd să se eternizeze în funcţiile în care nu pot promova valorile ce transcend unor nedreptăţi actuale. Ce mai, le dorim asta „tuturor statelor şi popoarelor lumii” (parafrazîndu-l pe Nicolae Ceauşescu), păcii de pe mapamond, planetelor locuite, ori nu, aştrilor de tot felul. Mă încumet să-i doresc (o fi păcat!) tot binele din Cosmos şi lui Dumnezeu… Că prea au uitat de El atît oamenii simpli, cît şi cei cu înalte funcţii în politică. Facem şi o urare antagonică, în primul rînd războiului, cu toate infinitele lui tragedii molipsitoare. Apoi, mă gîndesc la încetarea acestor guvernări prin infracţiuni politice de stat autarhic. O clipă să nu mai rămînă la guvernare nici uniunea culturală (?!) a udemeriştilor. Ăştia şi feseniştii au guvernat şi au demolat mai mult decît a construit Ceauşescu… Da’ corupţia?! Pentru că, dacă nu ştim să separăm bine apele, urarea asta frumoasă, izvorîtă din inimile românilor, s-ar putea s-o întărească doar pe ea. Ce, ea n-are acces la democraţie, comuniştilor ce sînteţi?

NICHITA MLADIN

COMENTARII DE LA CITITORI