Cine şi ce scria înainte de 1990

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Poem antirăzboinic

 

Popoare ale lumii, vă iubim!

voi sînteţi fiinţe sacre din născare

Planetei voi îi sînteţi dar sublim

nimic din voi, în veci de veci, nu moare

e aspră era, veacul douăzeci

cu nori de foc şi stronţiu stă să plouă

războaie calde şi războaie reci

au împărţit pămîntul pe din două

cum s-a ajuns aici? ce nebunie

hrăneşte jocul ăsta îndrăcit?

cît timp mai este raţiunea vie

nici o speranţă încă n-a murit

 

Popoare, şi voi, lideri ai puterii

primiţi mesajul nostru răspicat:

ne-am săturat de gustul greu al fierii

şi mult prea multe lacrimi am vărsat

acum, cînd spectrul nuclear urzeşte

un nou şi fără seamăn cataclism

facem apel, solemn, pe româneşte

la chibzuinţă şi la umanism

prea dulce-i gustul vieţii şi al muncii

şi omu-n univers e mult prea sfînt

să ne-apărăm nădejdile şi pruncii

în joc e însăşi viaţa pe pămînt!

 

Lăsaţi pămîntul liber să rodească

şi peştii-n ape, păsările-n cer

doar Pacea poate dragoste să nască

să n-o trădăm nicicînd şi nicăieri!

popoare ale lumii, ţări, guverne

uniţi-vă şi nu daţi înapoi

redaţi-i Păcii semnele eterne

şi spuneţi „Nu!“ oricărui nou război

să ne păstrăm conştiinţa pururi trează

răspunderile omenirii cresc –

aceasta ni-e solia, o semnează

unit şi ferm, tot Neamul Românesc!

CORNELIU VADIM TUDOR („Flacăra“, 1977)

COMENTARII DE LA CITITORI