CIOBURI DE GÎNDURI

in Alte știri

 

Cred că am obosit. Am obosit de atîta intensă ardere în care am alunecat cu toată fiinţa mea. Nu vreau de la nimeni nimic. Nu judec pe nimeni. În toată tristeţea şi tăcerea în care m-am închis, doar pacea lumii îmi aduce o rază de lumină pe chip. Pacea este cel mai înalt deziderat al lumii! Pacea lumii este mai presus de om, ca individ. Ea slujeşte speciei noastre, şi nu numai… Existenţa ei ne legitimează şi ne validează ca fiinţe care au dreptul de a intra în eternitate, asemenea zeilor. Aşadar, să veghem la acest mare şi frumos ideal: pacea lumii, din care vom păstra fiecare, ca pe un bun sacru, pacea sufletelor noastre. Să aveţi o viaţă limpede şi frumoasă, iar zorii fiecărei zile să vă întîmpine cu cea mai frumoasă lumină.

E X I L

Nepotului meu, Petru Andrei Bucă,

victima indiferenţei de la Clubul Colectiv

Străin de cei ce m-au iubit demult

Azi urc însingurat a vieţii cale,

În mînăstiri de rouă un clopot stins s-ascult

Vai, cel ce-am fost odată sînt lacrimă-n petale.

 

Nimic nu am cu mine, de lupte, şi de mers,

Rănit mă-nchid în mine ca oastea-ntr-o cetate

Din umbra ta cu lacrimi mă fulgeră un vers

C-am devenit, ce tragic, legendă, din păcate.

Atîtea stele frînte mă însoţesc pe drum,

Atîtea ruguri, iată, voi mi-aţi aprins în noapte!

Dar exilat sînt, Doamne, cu legiuiri de fum

Iar adevărul lumii e ferecat în şoapte.

 

Zadarnic mai încerc, iubirea mea

S-o-ntorc spre voi, precum o sfîntă haină

M-a fulgerat uimirea în inimă cu-o stea,

Şi nici măcar ca-n vise, n-a fulgerat în taină.

 

Străin de tot, de lume, străin chiar şi de mine,

Azi mă retrag departe, în mit la schit de foc

Şi nu mai vreau nimic, rămîi cu bine,

Grădina mea frumoasă, de vis şi nenoroc.

ILARION BOCA

COMENTARII DE LA CITITORI