Cioloş şi sindromul „Meşterul Manole“

in Război corupției

Politicienii României au fost întotdeauna buni la strategia bătutului apei în piuă. Iar de strategii nu ducem niciodată lipsă aici, la poalele Carpaţilor. Sîntem fruntaşi la planuri „croite din cuţite şi pahară”. Numai că toate
s-au surpat, aidoma tronsonului de autostradă către Orăştie. Niciodată n-am dus lipsă de strategii. Am avut o strategie pentru infrastructura rutieră şi nici pînă azi nu avem o autostradă care să ducă dintr-o parte în alta a ţării. Am avut strategie pentru educaţie şi sîntem pe ultimul loc în Europa la capacitatea elevilor de a citi. Am avut strategii pentru dezvoltare durabilă, pentru inovare, pentru cercetare, pentru tineret, pentru frunză verde. Acum premierul Cioloş anunţă că vom avea nu doar o nouă strategie, ci un întreg „Proiect de Ţară”! Deocamdată doar în două variante, una economică şi una vizînd Uniunea Europeană. Dincolo de limbajul de lemn care răsună din definirea unui „proiect de ţară”, care nu este altceva decît traducerea în metalimbajul birocratic a ideii de proiect naţional, fostul plan cincinal, trebuie să ne uităm la statistici şi la datele factuale pentru a vedea că adevăratele strategii ale României sînt negative. Ar fi chiar amuzant, dacă nu ar fi trist, să vedem cum poate un Guvern, care mai are vreo trei luni de lucru, să realizeze marile proiecte propuse pentru următoarele decenii. Ar trebui mai bine să ne întrebăm ce a făcut Guvernul Cioloş în mai bine de jumătate de an de guvernare şi dacă există potenţialul unor proiecte concrete în următoarea perioadă? În şapte luni de guvernare nu s-a demarat nici un proiect major de infrastructură. Proiectele au fost admirabile, dar rezultatele au lipsit cu desăvîrşire. Vorbim despre „strategii europene”, dar acest guvern de specialişti a continuat incapacitatea noastră de a dezvolta proiecte, cuplată cu incompetenţa în atragerea de fonduri europene. Conform statisticilor Uniunii Europene, în România atragerea de resurse este în continuare sub orice critică. Merită să ne uităm la Polonia, care a atras, între 2007 şi 2013 aproape 43 de miliarde de euro, în timp ce în România s-au făcut plăţi de 7 miliarde. Timp de şapte luni Guvernul Cioloş a lucrat la ghiduri, ca şi cînd fondurile s-ar atrage singure. În sistemul de învăţămînt şi în cel medical continuă degringolada accentuată. Pe fondul scăderii demografice şi a reducerii competenţei angajaţilor, asistăm la scene ridicole, cum a fost aceea a ministrului Bostan, care îşi dădea cu părerea despre gratuitatea învăţămîntului, în opoziţie flagrantă cu Constituţia. Este sugestiv faptul că, în loc să îşi facă treaba din propriile ministere, „miniştrii lui Cioloş” au adoptat tehnica bolboroselii în gol, cu aer de mare ştiinţă. De fapt, cel mai bine se vede incapacitatea acestui guvern de a trece de la vorbe la fapte în cazul reformei din administraţia publică. Deşi este evident pentru oricine că instituţiile din România nu funcţionează cum trebuie, în locul reformei mult aşteptate Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei
s-a gîndit să facă un forum. Şi pentru că la vorbit ne pricepem, dar la făcut stăm prost, reprezentanţii tuturor oraşelor şi satelor din România s-au întîlnit la o conferinţă în urma căreia s-au mai elaborat seturi de strategii. Reforma va urma la toamnă, în prag de alegeri! Ce ar trebui să vadă strategii patriei noastre înfloritoare? Că România are o populaţie cu o îmbătrînire accelerată, pe fondul unei galopante scăderi a natalităţii şi că o mare parte a locuitorilor trăiesc la ţară, în condiţii precare. Că medicii României pleacă într-un ritm galopant dintr-un sistem ineficient şi că, din această corelaţie, reiese faptul că nu va mai fi cine să se îngrijească de bătrînii viitorului. Pe noi, cei care astăzi susţinem ineficientul sistem de asigurări de sănătate şi de pensii, cine ne va susţine, în condiţiile în care, în 2010 doar 64% din populaţia României era activă? Ce facem cu realitatea care arată că, deşi avem un şomaj oficial de 7%, doar 40% din populaţie este ocupată, iar în 2010 doar 4,4 milioane de români erau salariaţi, la o populaţie de cinci ori mai mare. De fapt sîntem în continuare prinşi în blestemul Meşterului Manole. Ce ziua construia, noaptea se surpa. La fel va fi şi cu proiectele Guvernului Cioloş, care este de fapt pe picior de plecare. Ce face azi un ministru, mîine va strica altul. Ce începe o administraţie, va răsturna alta. Ce concepe un tehnocrat va surpa un politician. Pentru că, după cum arată predispoziţiile de vot ale concetăţenilor noştri, se pare că urmează o revenire a PSD-ului la guvernare. Aşa că „proiectul de ţară” va rămîne acelaşi care se derulează de milenii – stăm pe băncuţa scoasă la portiţa Orientului, discutăm despre cum ar trebui să fie, în timp ce conducătorii noştri mint de îngheaţă apele.

Doru Pop

COMENTARII DE LA CITITORI