Cît de bună pentru România este achiziţia bateriilor Patriot?

in Polemici, controverse

 

Lista de achiziţiţii aprobată de Departamentul Apărării din SUA României cuprinde cele şapte baterii MIM – 104 Patriot, care au în compunere pe lîngă şapte radare de descoperire AN/MPQ-65 (cu acoperire de 120), şapte staţii de dirijare a rachetelorAN/MSQ-132, 28 (4×7  lansatoare de rachete M903 şi 58 rachete MIM – 104 E /PAC-2 GEM/T (Guidance Enhanced Missile), utilizabile mai mult împotriva rachetelor balistice decît împotriva ţintelor aeriene şi 168 rachete MIM – 104 F/PAC-3 MSE (Patriot Advanced Capability -3), predominant anti-rachetă. Surprinzător, lipseşte elementul de comandă şi coordonare al sistemului Patriot (AN/MSQ-133) cu alte sisteme de apărare AA şi şi cu radarele de descoperire ale armatei. Alt detaliu este că armata română va dispune de 7 baterii de lansare Patriot de generaţia a 2-a, fiecare baterie avînd 4 lansatoare x 4 rachete pe lansator. Adică 112 rachete pe lansatoare şi 114 în stoc, faţă de 448 de rachete, cît ar trebui să constituie o unitate de foc.

Documentul mai sus menţionat este obligatoriu atît pentru echipamente militare noi, cît şi pentru cele second hand, produse de companii americane. Tot în acest document se precizează că preţul tranzacţiei este de 3,9 miliarde dolari SUA şi că nu există nici o înţelegere pentru offset. Prin offset ţara noastră putea compensa o parte din preţul plătit, prin dezvoltarea de către americani, în România, a unor capacităţi de producţie de tehnologie militară modernă, de componente pentru sistemul Patriot sau alte sisteme de arme. Faptul că nu se prevede offset înseamnă că sistemele Patriot nu sînt noi şi că ele pot fi şi scoase din dotarea altor armate decît cea americană.

Un Memorandum similar a fost aprobat pe 6 iulie 2017 pentru Polonia, care achiziţionează 8 baterii Patriot de generaţia a 4-a, la preţul de 7,9 miliarde dolari SUA. La prima vedere, preţul pare exorbitant, dar nu este aşa. Pe siteul Polityka.pl, expertul polonez Marek Swierczynski explică faptul că livrarea sistemelor Patriot implică şi 69 de licenţe de transfer tehnologic, de ultimă oră. Patriotul polonez, sub denumirea de WISLA, va fi produs în cea mai mare parte în Polonia, la fabrica Mesko, o componentă a grupului industriei de apărare (PGZ). Şi aceasta pentru că partea poloneză a reuşit să impună ca acordul de compensare să cuprindă peste 50% din valoarea contractului şi să provină din industria de apărare a Poloniei. Faptul că cele 8 baterii vor începe să intre în dotarea armatei poloneze abia în 2020, devenind operaţionale în 2022, demonstrează că întîi va avea loc transferul de tehnologie şi crearea fluxului de producţie, şi abia după aceea rachetele şi radarele sistemului WISLA fabricate în Polonia, vor fi preluate de armata poloneză.

WISLA este unul net superior faţă de Patriotul cumpărat de România. În loc de lansatoare cu 4 rachete pe rampă, polonezii au 16 rachete pe rampă, în loc de radar PESA cu acoperire 120°, polonezii vor dispune de un nou radar AESA cu acoperire de 360°. Polonezii au refuzat rachetele PAC-2 GEM/T, de aceea, în loc de 226 de rachete PAC-2 GEM/T şi PAC-3 MSE (rază de acţiune 160 km), polonezii vor avea peste 1.000 de rachete SkyCeptor (rază de acţiune 300 km). SkyCeptor este o variantă mai nouă a rachetei Stunner, realizată în cooperare de Raytheon, producătoare a Patriotului, cu firma Rafael din Israel. Preţul unei rachete PAC-3 MSE, achiziţionată de România, este de 4,5 milioane de dolari SUA, în timp ce SkyCeptor/ Stunner, care va fi produsă de Polonia, costă 450.000 dolari SUA. Spre deosebire de România, Polonia va primi şi un sistem automatizare a conducerii IBCS, aflat în faza de testare de firma Raytheon şi care gestionează informaţii de la alte radare decît ale bateriilor Patriot (avioane de alarmare îndepărtată AWACS, de pe nave de luptă sau de la sol). Utilizînd IBCS, bateria WISLA poate lansa rachetele înainte ca ţinta să apară pe radarul său.

Cum de Polonia a ştiut să aleagă cea mai bună variantă şi România pe cea mai proastă?

În August 2013, compania americană Raytheon, producătoare a Patriotului, şi firma Rafael, din Israel, au început colaborarea pentru realizarea unui sistem Patriot avansat, de generaţia a patra. Acest sistem a fost botezat David’s Sling („Praştia lui David”) şi beneficiază de o nouă rachetă de interceptare cu rază mai mare de acţiune, datorită adăugării celei de-a doua trepte, denumită Stunner. Raytheon a făcut primul test de lansare cu racheta Stunner pe 25 noiembrie 2012. Guvernul SUA subvenţionează programul dezvoltării de rachete al Israelului şi a contribuit cu 330 milioane dolari SUA la proiectarea sistemului David’s Sling. Anterior, Raytheon a colaborat cu Rafael şi la realizarea sistemului Iron Dome, destinat interceptării rachetelor cu rază scurtă de acţiune, a proiectilelor de artilerie de calibru mare şi a mortierelor.

Sistemul David’s Sling are o rază de acţiune de 300 km, faţă de 160 km cît are Patriotul clasic, dispune de un radar AESA israelian, cu acoperire de 360°, faţă de 120°, cît are Patriotul, şi lansatorul are pe rampă 16 rachete capsulate, faţă de 4 cît are Patriotul. Viteza rachetei Stunner este de 9.261 km/h, faţă de 5.000 km/h a Patriotului şi plafonul lui Stunner este de 75.000 m, în timp ce al Patriotului este de 24.200 m. Pe lîngă canalul de dirijare radar consacrat al Patriotului, Stunner mai are la bord şi un echipament electrono-optic autonom de dirijare (cameră TV şi Infraroşu) şi o linie de date cu sistemul automatizat de conducere prin care se pot transmite noile coordonate ale ţintei, depistate de radarul unui avion AWACS. De menţionat că în 2006, Israelul a dislocat prima sa baterie Patriot în oraşul Haifa pentru a-l proteja de rachetele lansate de Hezbollah din Liban. În 2012, a doua baterie Patriot a fost dislocată în Galileea pentru a preveni posibilele atacuri din Siria, ţară aflată în război civil. În 2015, Isralelul a mai primit 4 baterii Patriot înarmate cu rachete PAC-2, la mîna a doua, din Germania. Bateriile Patriot israeliene erau înarmate cu rachete PAC-2 GEM/T şi PAC-3 MSE.

Pe 2 aprilie 2017, două baterii David’s Sling au devenit operaţionale în armata israeliană, înlocuind bateriile de rachete Patriot care au fost scoase la vînzare. Datorită razei mari de acţiune, pentru teritoriul mic al Israelului, aceste două baterii sînt suficiente, înlocuind cele şase baterii Patriot existente. Cele două baterii David’s Sling au cîte 8 lansatoare x 16 rachete Stunner pe rampă, aşadar pot lansa simultan 258 de rachete, faţă de 112 rachete cîte pot lansa cele 7 baterii Patriot româneşti. Iar cele 8 baterii WISLA poloneze pot lansa simultan 864 de rachete SkyCeptor.

Interesant este că Polonia s-a orientat în 2014 către sistemul David’s Sling, numai că SUA au blocat contractul dintre Polonia şi Israel. Întrucît peste 60% din rachetele Stunner sînt construite în SUA. În cele din urmă, în 2017, Polonia a obţinut o soluţie de compromis care o avantajează.

O situaţie similară pentru România a apărut şi în 2008, cînd Congresul SUA a aprobat posibilitatea vînzării a 24 F-16 block 50-52 (noi) şi alte 24 F-16 block 25 C/D, vechi, de la aviaţia americană (fabricate din 1988-1991) şi modernizate. Totul cu armament inclus la preţul de 4,5 miliarde dolari. Pînă la urmă, am luat 12 avioane F-16 A/B uzate din Portugalia (fabricate în 1983-1984) la preţul de 670 de milioane de euro.

O altă gafă s-a petrecut în 2010, la summitul NATO de la Lisabona, cînd SUA i-au propus lui Traian Băsescu amplasarea scutului anti-rachetă la Deveselu. Acesta n-a ştiut că instalaţia de lansare a rachetelor este un vls Mk-41 (sistem de lansare vertical), luat de pe un distrugător al marinei americane. Care, fiind universal, mai poate lansa rachete de croazieră, dar şi rachete antiaeriene cu rază mare de acţiune, similare Patriotului (RIM-66, RIM-67 şi RIM-174 ERAM ), şi rachete AA cu rază medie şi mică de actiune (RIM-162/RIM-7 Sea Sparrow). Dacă preşedintele şi guvernul României obligau partea americană să respecte prevederile Tratatului pentru amplasarea scutului de la Deveselu, el trebuia înarmat de SUA şi cu rachete antiaeriene americane. Tratatul româno-american care stă la baza amplasării scutului antirachetă de la Deveselu conţine un articolul V, aliniat 11, care precizează: „Statele Unite vor fi responsabile de asigurarea securităţii şi protecţiei pentru Facilitate. În aplicarea Acordului de cooperare în domeniul apărării (…), Statele Unite se vor coordona şi vor coopera cu România în privinţa planificării pentru securitate şi protecţie, atît înainte, cît şi după ce Sistemul de Apărare Împotriva Rachetelor Balistice al Statelor Unite în România devine operaţional”. Aceste rachete antiaeriene americane acopereau o mare parte din teritoriul României. Rachetele antiaeriene RIM-66 au o rază de acţiune 167 km, RIM-67 de 185 km, RIM-174 ERAM de 241–496 km şi RIM-162/RIM-7 Sea Sparrow 19-50 km, astfel scutind cele 3,9 miliarde de dolari SUA pe care trebuie să le plătim inutil pentru sistemele Patriot.

(D.V.)

COMENTARII DE LA CITITORI