Cît de mici sîntem, de fapt

in Poanta Săptămânii

Căutam un subiect, o pîrghie de care să mă leg, cu privire la un eveniment important din ţara asta a noastră. Nu există! A spune că, pentru România, contează cu adevărat ce fac miticii ăştia din Parlament, sau „Tabloul“ de la Cotroceni, este un non-sens. Ştirile care se derulează pe burtierele televiziunilor, acele „imparţiale” şi „corecte” surse de informaţii pentru mintea şi aşa deformată a românilor sînt doar fumigene, sînt praf în ochii celor care culeg informaţia în modul cel mai superficial cu putinţă, dar căreia îi alocă un înalt grad de profunzime seacă, conformă cu mintea fiecăruia. A scrie despre România este egal cu a face reclamă, în mod gratuit, celor care fură şi şubrezesc această ţară, aceste păpuşi numite politicieni, împreună, desigur, cu toată armata lor de susţinători şi preparatori.

Bun, la nivel internaţional, însă, acolo unde se fac cărţile de fapt, inclusiv în ceea ce ne priveşte pe noi, am aflat că NATO exersează diverse jocuri de război prin Norvegia, că Rusia îi spionează, am aflat că pe la Istanbul s-au întîlnit Merkel, cu Macron, Erdogan şi Putin, să vadă ce vor face cu Siria pînă la urmă. Am mai aflat că Turcia va interveni împotriva kurzilor, protejaţi de SUA, în Siria. Am mai aflat că Israel îşi exersează Iron Dome pe rachetele lansate din Fîşia Gaza de către Hezbolah. Prin lume se mai vorbeşte încă de jurnalistul saudit ucis la Istanbul. Se pare că după ce a fost omorît, cadavrul său a fost dizolvat. Probabil în acid sulfuric. Prin America, Trump îşi va trimite soldaţii la graniţa cu Mexicul, pentru a stopa o coloană de emigranţi plecată din Honduras.

Pe plan internaţional, se dau lupte puternice, pentru că în spatele Globalismului, atît de iubit de imbecilii care au condus si conduc ţara asta, liderii ţărilor puternice dau lupte grele pentru acapararea de noi pieţe de desfacere pentru economiile lor. Unii o fac prin diplomaţie, alţii prin forţă. Merkel şi Macron se zbat ca firmele lor să cîştige cu Iranul, SUA vin şi le pun beţe în roate. Rusia vinde în India şi China, SUA aplică sancţiuni celor care lucrează cu ruşii. Este război, unul economic şi unul foarte fierbinte. Se pun tălpi, se modifică paradigme, se fac şi se desfac prietenii. Crimeea nu are cum să fie ea recunoscută de europeni, dar firmele italiene ţipă că embargoul cu Rusia le trimite în faliment. Roma încearcă să scape de obligaţiile europene şi să-şi pună economia la adăpost. Germania, care impune altora să nu lucreze cu piaţa rusească, se simte ca peştele în apă în fostul spaţiu sovietic. Franţa se zbate şi ea, economia fiind mai presus de istorie, de evenimente din trecut etc. Numai noi, românii, stăm şi înjurăm Rusia, pentru că aşa e de bonton, în timp ce alţii merg acolo şi fac afaceri pe bani grei. Penibili, ca întotdeauna, aş putea spune. Dar cum românii aşa sînt ei, proşti, de ce să ne mai batem capul?

China a inaugurat cel mai lung pod din lume peste mare. Noi nu avem nici măcar o autostradă care să lege Bucureştiul de Europa. Dar chinezii sînt comunişti, cum să lucrăm cu ei? Nu-i aşa, măi, ăştia care aţi fost numiţi să ne conduceţi, măi, imbecililor?!

Piaţa de desfacere devine o problemă pe măsură ce dorinţa de acaparare devine tot mai acută, din partea multinaţionalelor, şi nu numai, în timp ce pieţele rămîn constante, ca număr, ca forţă de cumpărare. Ce e de făcut? Păi ori un război, care să aducă nevoia de achiziţie, care să readucă o nouă piaţă, ori să le dai la gioale partenerilor, fie că sînt ei amici sau inamici. Coloniile, cum sîntem, noi, România, nu trebuie să mişte. Ele doar cumpără. Şi pentru că vorbeam de cumpărat, am aflat că România, adică noi, eu, tu, şi restul, a achitat deja renumitul sistem Patriot, care să ne scape de rachetele ruşilor, dar şi de viaţă sau prosperitate, că doar alea costă, nu glumă. Bine că ne luăm rachete, că educaţie, sănătate şi bun-simţ avem din belşug.

În încheiere, că trebuie să şi închei acest material, cu toate că la cîte aş avea de spus ar dura ani să termin, vă anunţ ca şeful Statului Major Internaţional al NATO, general-locotenentul Jan Broeks, dă oarecum ca sigur un război NATO – Rusia, şi vine el şi anunţă că este nevoie de autostrăzi ca să sprijine logistica, şi alte cîte şi mai cîte sfaturi militare. Măi, băieţi, dacă vreţi voi, americanii şi ruşii, să vă bateţi, este musai să o faceţi aici, în Europa? Nu sînteţi voi vecini, acolo, la strîmtoarea Bering? De ce nu vă bateţi voi acolo cît vreţi, şi să ne lăsaţi pe noi în pace? Minţiţi şi ne luaţi de proşti, cînd de fapt voi aveţi cu totul şi cu totul alte interese, în primul rînd să vă vindeţi armamentul şi pentru asta aţi găsit proştii, fie la Bucureşti, fie la Varşovia, că şi ăia se pare că s-au tîmpit, ca să nu mai zic de Kiev şi Sofia. Poate că pînă la urmă o să aveţi parte de acest război, că prea vi-l doriţi, şi sper să vă mătrăşească pe toţi, pînă ajungeţi voi să vă adăpostiţi în bunkere, măcar aşa s-ar face dreptate cumva.

Să nu uităm aşadar, am cumpărat Patriot, şi sîntem importanţi pe viitoarea hartă a operaţiunilor militare. În sfîrşit, poporul român are ocazia să arate lumii cît de eroic va dispărea în codru. Cum care codru? Păi al austriecilor, al italienilor, al nemţilor, că noi nu mai avem.

Tano

COMENTARII DE LA CITITORI