Ciudatul an 2015 (1)

in Polemici, controverse

Începem azi un scurt serial în care facem o succintă descriere a anului politic 2015. „Drole de guerre”, s-a numit războiul ciudat dintre 3 septembrie 1939 (cînd Franţa şi Marea Britanie declarau război Germaniei), şi 10 mai 1940, cînd Germania a lansat campania care, în 6 săptămîni, a zdrobit Franţa. Combatanţii se aflau în război în acte, dar nu au acţionat pe teren. S-au pîndit reciproc, au pus totul la cale, au făcut pregătiri, s-au spionat, s-au tatonat. Un fel de pace enigmatică şi ciudată. Aşa şi cu anul politic 2015 la Bucureşti. A fost un an ciudat, unul al ambiguităţilor, al cuvintelor nerostite, al luptelor aparente, al diversiunilor lansate de unii şi de alţii. Un an de aşteptare. La suprafaţă, controverse, polemici, moţiuni de cenzură, proteste. După cortină, negocieri, tîrguri ad-hoc. Mult joc transpartinic şi joc tactic, intrigi, înţelegeri subterane. S-a practicat masiv jocul la două capete. Cacealmaua a prevalat. Spectacolul s-a jucat pe aparenţe, nu pe substanţa politică, de care nimeni nu a părut interesat. Totul s-a jucat pe imagine. Comunicatorii au fost la mare preţ, trimişi la înaintare, televiziunile au fost folosite la greu. Cînd drept ciomag, cînd ca să proslăvească pe unul sau altul. Propagandiştii au fost, adesea, în prim-plan. S-au luat mai puţine decizii ca altădată. Liderii s-au arătat prudenţi, nedispuşi să rişte. Protagoniştii – Klaus Iohannis, PSD (Victor Ponta, Liviu Dragnea), PNL (Alina Gorghiu, Vasile Blaga), DNA şi cîteva Servicii Secrete. Au fost 3 perioade 1) pînă în vară, primele 5 luni, 2) pînă la drama de la Club „Colectiv“, 3) şi de aici, la sfîrşitul anului. Anul 2015 a fost consecinţa victoriei lui Klaus Iohannis. Guvernul nu a demisionat în noiembrie 2014, cum ar fi fost normal. În Occident, o asemenea înfrîngere duce, automat, la demisie. Ponta şi liderii PSD au ignorat această cutumă. Imitarea Occidentului se face după ureche şi numai atunci cînd convine cuiva. Altfel, rămînem aproape de Orient, de Rusia, Istanbul şi Damasc. Asta a dat naştere unei ambiguităţi de fond întregii politici bucureştene. Ponta&Dragnea s-au bazat pe massa de manevră – majoritatea din acest Parlament halucinant, rezultat, în 2012, dintr-o lege electorală aberantă. Destrămarea USL a făcut ca această majoritate să aibă o foarte slabă legitimitate. Lumea a dat votul USL, nu PSD. Numeric, PSD a dominat. Legimitatea este o altă chestiune. S-au produs foarte multe amibiguităţi, un dublu limbaj şi, pornind de aici, situaţii absurde. PNL a încercat în acest interval să formeze o altă majoritate (manevra cu traseiştii a reuşit în 2012). Scopul era să aducă un guvern liberal la Palatul Victoria şi să îi dea, astfel, lui Iohannis guvernul lui. A fost un eşec de proporţii. Iohannis a tras concluziile. O vreme, am fost mitraliaţi de comunicate săptămînale PNL care prevesteau iminenta schimbare a majorităţii din Parlament. A fost un bluf care ne-a menţinut, încă o dată, în zodia ambiguităţii. PNL nu a reuşit să formeze altă majoritate. Măcinat din interior de rivalităţi, a rămas, în ciuda anunţatei fuziuni, cu două structuri paralele, fiecare cu regulile şi şefii proprii. Ca atare, PNL nu a făcut faţă noii situaţii, nu şi-a atins obiectivele, deşi a fost părtaş la victoria lui Iohannis. Putem spune, ca o concluzie, că PSD nu a fost pregătit să piardă şi să treacă în Opoziţie.  Iar PNL nu a fost pregătit să cîştige şi să formeze guvernul.

(va urma)

STELIAN TĂNASE

COMENTARII DE LA CITITORI