Civilizaţiile precolumbiene (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

Boala fricii în Anzi (3)
Templul Soarelui era constituit din 6 clădiri destinate Soarelui, Lunii, Stelelor etc.. Plăci de aur, între 2 şi 5 kg fiecare, le îmbrăcau, lucru de înţeles, de vreme ce producţia medie în imperiu era de 200 de tone de aur pe an. Un alt exemplu îl furnizează Machu Pichu, oraş construit deasupra unor abisuri înspăimîntătoare cu o tehnică rămasă enigmatică pînă azi. Terasele, palatele regale, casele celor umili sînt făcute cu aceeaşi grijă, pentru ca să dureze. Monumentul de la Coricancha închinat Soarelui avea, de asemenea, pereţii interiori placaţi cu aur. Lîngă „Sanctuarul Şoimului“, de la Vilcashaurnan, ridicat la 3.700 de metri, se află un alt Templu al Soarelui, scăpat, ca prin minune, de distrugere. Oraşul respectiv, cu străzile strîmte, pavate şi mărginite de case, avea o piaţă în care, după acelaşi Pedro de Cieza de Leon, ar fi intrat 50.000 de oameni. La 2.000 km de Cuzco, oraşul Quito, ridicat la 2.800 de metri înălţime, se prezenta la fel de fastuos şi important pentru imperiu ca şi toate celelalte.
Inca este singurul imperiu cunoscut care a stăpînit un teritoriu atît de uriaş şi a construit oraşe superbe la o altitudine ameţitoare. Drumurile imperiului, însumînd zeci de mii de kilometri, făcute cu o asemenea grijă încît ele pot fi folosite şi azi, podurile suspendate peste abisuri ne vorbesc despre un simţ fără precedent al grandiosului. Şi totuşi, ei nu cunoscuseră roata, iar în lipsa calului se foloseau, în transport, de blîndele lama, supranumite de oamenii moderni „cămilele peruviene“. Scrisul consta în cordelete, de obicei adunate în mănunchi, pe care fiecare nod, într-o anumită poziţie, la o anume distanţă şi într-un anume context, însemna o cifră. Acesta era un quipu (sistem de înregistrare a informaţiilor folosit în Imperiul Inca şi în societăţile anterioare acestuia din regiunea Anzilor Cordilieri, din America de Sud). S-a spus că era vorba de un mijloc mnemotehnic bazat pe un sistem zecimal. Dacă ne gîndim mai bine, l-am putea asemăna cu un microprocesor, cu o maşină modernă de calcul. În mod normal, statisticile acestei lumi obsedate de matematică aveau nevoie de comentarii. Atunci, spune pe bună dreptate von Hagen, intrau în scenă barzii oficiali, cei care prelucrau informaţiile istorice conform indicaţiilor Consiliului guvernamental al imperiului.
Civilizaţia lumii Inca reflectă aceeaşi disproporţie între grandoarea sîngeroasă şi grija faţă de perpetuarea, altfel decît prin aritmetică, piatră şi arta cizelării, a ideilor sale. Asemenea fenicienilor, prizonieri ai imediatului, ai pragmaticului, ai administraţiei financiare, ei s-au limitat, în cea mai mare parte ca şi alte civilizaţii precolumbiene, la calendare şi la astrologie, am spune, sacre. Lipsa de libertate a omului în aceste sisteme totalitare, respectul exagerat faţă de ritualuri şi zei, seninătatea cu care le plăcea să vadă sîngele curgînd au întîrziat, în mod nepermis de mult, desprinderea gîndirii raţionale de mit. Faptul că literatura precolumbiană – cărţile toltece, maya, quipu-urile inca – a fost distrusă de conchistadori, ne împiedică să mergem cu supoziţiile mai departe. Ceea ce s-a păstrat reflectă, oricum, o mare poezie specifică, la rîndul ei, acestor mentalităţi care şi-au pus în centrul vieţii religioase adorarea felinelor, care nu s-au continuat neapărat una pe alta, apărînd şi dispărînd misterios din scenă, străbătînd, cu lejeritate, spaţii uriaşe, care au construit piramide şi temple uluitoare, iar aspiraţia supremă le-a fost înglobarea, imperiul.

(va urma)
Mirela Roznoveanu

COMENTARII DE LA CITITORI