Clasa politică s-a reformat pînă la glezne (6)

in Polemici, controverse

 

Clasa politică românească n-a fost nicicînd mai divizată ca în lunile care s-au scurs de la începutul acestui an. O parte, constituită din partidele de dreapta, din reprezentanţi ai mai multor ONG-uri şi angajaţi ai unor societăţi străine, s-a cantonat în tranşeele din Piaţa Victoriei, de unde a tras în neştire cu gloanţe propagandistice făurite de meşteri potcovari, cu ajutorul cărora încerca să ucidă legitimitatea votului de la 11 decembrie 2016, dar, mai ales, să înlăture Cabinetul Grindeanu, pentru a-l înlocui cu acei tehnocraţi rataţi şi cu lideri ai partidelor protestatare, care nu au putut să ajungă la Palatul Victoria prin vot, prin luptă politică şi democratică. Marea majoritate a manifestanţilor n-a citit nici măcar cinci rînduri din Programul guvernamental de 171 de pagini, pe care-l critica de mama-focului, mai dihai ca babele de pe şanţ. Protestatarii se opuneau măsurilor de creştere a veniturilor, ca şi cînd ei n-ar beneficia de asemenea iniţiative. Se declarau împotriva revizuirii Condului Penal şi a celui de Procedură Penală, fără să cunoască normele adoptate de forurile internaţionale de Justiţie, se opuneau legilor adoptate de Parlament şi deciziilor Curţii Constituţionale. O asemenea parte a clasei politice s-a reformat în direcţia anarhiei. Celălalt segment al clasei politice mărşăluia împrejurul redutei de la Cotroceni, cerînd demisia lui Klaus Iohannis, care a fost ales în această înaltă funcie de mai multe milioane de votanţi. Nici un asemenea asalt nu avea caracter democratic, aşa cum la fel de antidemocratic a fost şi gestul preşedintelui de a se transforma în mitingist şi de a învrăjbi la maximum lumea, de a declara război celor care au cîştigat alegerile parlamentare şi de a ameninţa cu dărîmarea guvernului.

În mod normal, reformele ar fi trebuit să înceapă de la vîrful piramidei politice, ştiut fiind că ,,peştele de la cap se-mpute”. După plecarea marelui mafiot de la Cotroceni, o reformă în cadrul Administraţiei prezidenţiale era nu numai necesară, ci aşteptată de toată lumea. Pe de altă parte, Klaus Iohannis promisese în campania electorală o altă politică, diferită de scandaloasa dictatură băsesciană. Am avut ghinion! N-am făcut nici măcar un pas înainte. Dimpotrivă, noul locatar de la Cotroceni părea pus pe o harţă şi mai mare. N-a fost vorba decît despre o farsă electorală. După ce şi-a văzut sacii-n căruţă, Klaus Iohannis a uitat total de promisiunile făcute alegătorilor. Mai mult, şi-a încălcat atribuţiile prezidenăţiale ce-i revin, refuzînd în mod deliberat să vegheze la respectarea Constituţiei, la buna funcţionare a autorităţilor publice, şi nici nu şi-a exercitat funcţia de mediator între puterile statului, între stat şi societate, străduindu-se, dimpotrivă, să le încaiere. În loc să ceară partidelor de dreapta, ofuscate că au pierdut alegerile parlamentare, să se comporte ca nişte forţe politice democratice, şi să renunţe să mai scoată în stradă sute de mii de ,,nemulţumiţi” – mulţi dintre ei, mitingişti cu ziua, care nici nu ştiau pentru ce zbiară, ori angajaţi ai unor societăţi străine, care se mulţumesc cu salarii de mizerie, apărîndu-şi patronii şi imensele profituri ale acestora -, actualul preşedinte i-a aţîţat pe protestatari împotriva Guvernului, Parlamentului şi a altor instituţii fundamentale, în care domnia-sa şi partidele de opoziţie nu aveau majoritate, ca să-şi facă mendrele antidemocratice. Dacă, prin absurd, partidele de dreapta ar fi cîştigat, în acel context, eventuale alegeri anticipate, în 5 minute, Klaus Iohannis l-ar fi numit premier pe insipidul, incolorul şi infirmul politic Dacian Cioloş, de care UE nu ştie cum să se debaraseze. Ca să-şi mai îndulcească amărăciunea proprie, dar şi pe cea a liberalilor, după insuccesul în alegerile din decembrie anul trecut, preşedintele Iohannis a căutat să atace prin tot felul de stratageme nu numai Guvernul, ci şi Parlamentul. Îşi dorea, desigur, Parlamentul său. În faţa unui asemenea comportament dictatorial, reacţia forului legislativ n-a întîrziat să apară. Camerele reunite ale Parlamentului au adoptat, cu o majoritate concludentă, o declaraţie prin care îl acuza oficial pe preşedintele României de ,,abuz de drept” şi ,,uzurparea atribuţiilor Legislativului”. În loc să încurajeze reforme în baza cărora să se poată exercita o politică benefică pentru ţară, preşedintele Iohannis părea să reconsidere, pas cu pas, dictatura băsistă, căreia îi conferea dimensiuni tot mai mari, fără teama că, într-o zi, aceasta s-ar putea întoarce împotriva sa. Grav este că un asemenea comportament politic, potrivnic Interesului Naţional, se manifesta într-un moment în care situaţia internaţională aluneca de pe făgaşul normalităţii, iar la Bruxelles se cloceau noi viteze şi noi ritmuri, care să le permită liderilor UE să marginalizeze şi mai mult ţările central şi est-europene, membre ale acestei structuri continentale, ba mai mult, să decupleze unele state de la Uniunea Europeană, printre care şi România.

În primii 2 ani de mandat, Klaus Iohannis a stat tot timpul cu spatele la români, afirmîndu-se ca un fervent susţinător al intereselor străine, convins că, printr-o asemenea politică antipopulară şi antinaţională, va obţine un al doilea mandat pentru Cotroceni. Este, însă, greu de crezut că îl va încheia şi pe acesta. Ignorat, dispreţuit, învrăjbit şi ţinut în lanţurile sărăciei de Klaus Iohannis şi de ceilalţi slujitor zeloşi ai intereselor străine, Poporul Român se întoarce, şi el, cu spatele la preşedintele care i-a înşelat total speranţele. Iar cînd poporul te priveşte cu ochiul de la ceafă, este imposibil să te mai cîrpeşti în politică.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

Clasa politică s-a reformat pînă la glezne (5)

COMENTARII DE LA CITITORI