COANDÃ, BRÎNCUŞI ŞI PROPORŢIA DE AUR

in Lecturi la lumina ceaiului

Existã o mãsurã a frumuseţii, a echilibrului, a perfecţiunii. Proporţia de aur întruchipeazã perfecţiunea. Matematicianul italian Fibonacci a descoperit şirul de numere care îi poartã numele. Fiecare numãr este egal cu suma dintre cele douã numere precedente.
0, 1, 1, 2 ,3 ,5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597, 2584 etc.
Dacã împãrţim al 14-lea numãr din şir la cel precedent vom obţine 1,618.
Aceeaşi situaţie şi pentru celelalte numere.
233/144 = 1,618
377/233 = 1,618
610/377 = 1,618
1,618 a fost numitã proporţia de aur.
Descoperirea lui Fibonacci a pornit de la o problemã simplã. Dacã avem un cuplu de iepuri care la sfîrşitul lunii au doi iepuri care formeazã la rîndu-le un cuplu, cîte cupluri de iepuri vom avea dacã fiecare cuplu va produce la sfîrşitul lunii un alt cuplu. Da Vinci şi Corbusier au utilizat corpul uman ca unitate de mãsurã pentru cã acesta a fost creat respectînd proporţia de aur. Corpul uman este un exemplu de perfecţiune, în care fiecare componentã este într-o strînsã legãturã de echilibru şi proporţie cu celelalte. În naturã întîlnim aceeaşi perfecţiune, care respectã proporţia de aur, la conul de pin, la floarea soarelui sau cochilia moluştelor care are formã de spiralã. Molecula de ADN care conţine programul genetic al vieţii respectã proporţia de aur. Molecula are douã pãrţi care respectã proporţia de aur. Lungimea unei pãrţi împãrţitã la cealaltã lungime este egalã cu 1,618. Aceeaşi situaţie pentru structurile cristaline. Nimic nu a fost creat la întîmplare. Creatorul a iubit perfecţiunea atunci cînd a creat omul. Şi în Univers întîlnim respectarea acestei proporţii. Sînt galaxii în formã de spiralã. În ceea ce priveşte vechile civilizaţii, cea egipteanã cunoştea proporţia de aur. Piramidele au fost construite respectînd aceastã proporţie. Aceeaşi situaţie pentru Pantheon şi marile catedrale ale lumii. Un specialist în aviaţie care a studiat viaţa lui Coandã a avut plãcuta surprizã sã intre în posesia unei fotografii cu primul avion cu reacţie. Fotografia a fost fãcutã în anul 1910 la Paris. El a observat cã la construcţia formei profilului de aripã, Coandã a folosit mai multe forme eliptice. Raportul dintre raza mare şi raza micã a elipsei era 1,618. Coandã l-a cunoscut la Paris pe Brâncuşi şi a luat ore de sculpturã de la acesta. Brâncuşi a fost maestrul care l-a introdus pe Coandã în misterioasa lume a echilibrului universal. Brâncuşi l-a ajutat pe Coandã sã realizeze din lemn matriţele turbinei primului propulsor aeroactiv şi este posibil ca influenţa lui Brâncuşi sã nu se fi oprit aici.

COMENTARII DE LA CITITORI