Colegului Attila Vizauer

in Poeme

Un poet armean,
Din a Evului Mediu lume
– Răscolitorul Hovhannes din Erzenga –,
A „melodiat” pe tulburătoarele cuvinte:
„E lumea asta precum roata:
Şi-n sus şi-n jos te duce soarta!…
De eşti prea sus, cădea-vei şi apoi
Din nou te vei reînălţa;
Aşa lucrează şi tîmplarul:
El, leagănul, tot el, sicriul;
Şi unul vine, altul pleacă,
Iar el lucrează înainte”…

Aşa şi emoţionantul artist,
Prietenul meu de suflet
Din paradisiacul Caraş-Severin
– Atila Vizauer – cel cu vocea de „tunet catifelat”,
Trecînd peste faptele satanice prin care
Toţi luptă împotriva tuturor…
Oamenii stau cu gînd să se omoare
Dragostea-i umilită,
În timp ce ura-i omagiată,
Iar munca omului de omenie
E socotită o ruşine…
Trecînd peste acest bazar de perversităţi
El lucrează înainte, cu mult entuziasm,
Ştiind că, pe toate cele rele, munca rodnică
Le va învinge!
În ambianţa sa spirituală,
Simt că estetica lui de autentic artist
Îmi deschide calea spre locuri sigure,
Legate de adevăruri
Şi frumuseţi supreme…

O… Attila Vizauer…
Vino cu mine
În Banatul nostru paradisiac,
Unde femeile cu ochii mîntuiţi
De amurguri, ca nişte naramze de flăcări,
Răspîndesc policromii,
Parcă desprinse dintr-o
Binecuvîntată
Grădină înflorită,
Şi unde oamenii cu sufletul senin,
Ca o lungă zi de pace,
Doinesc pe sublimele cuvinte:
„În peisajele mirifice din Caraş,
Se-nchid porţile care dau spre uliţă,
Se domoleşte zvonul morii
Şi te scoli la ciripitul de dimineaţă
Al păsărilor cîntătoare
Şi se potolesc
Toate zbuciumările noastre…
Nu uita, bănăţene, că…
Iubirea curată este scara
Cea mai scurtă
Spre cer”…

DORU POPOVICI

COMENTARII DE LA CITITORI