„Colind. E vremea colindelor“

in Lecturi la lumina ceaiului

Poveste de Crăciun pentru suflet

Cu cîteva zile înainte de Crăciun, un musafir neobişnuit mi-a călcat pragul casei. Iată cum s-a întîmplat. Tocmai îmi terminasem treburile gospodăreşti specifice pregătirilor de Crăciun şi mă pregăteam să mă duc la culcare, cînd am auzit un zgomot venind din faţa casei. Am deschis uşa de la intrare şi, spre uriaşa mea surprindere, era Moş Crăciun în persoană; stătea în spatele unui brad foarte frumos. Şi-a pus degetul la gură, semn să nu strig. „Ce faci aici?“, mă pregăteam să îl întreb. Cuvintele mi s-au oprit pe buze cînd am văzut că avea lacrimi în ochi. Alura veselă cu care sîntem obişnuiţi să îl vedem pe Moş Crăciun dispăruse. Apoi, mi-a spus simplu şi convingător: „Învaţă-i pe copii“. Eram contrariată. Ce voia să spună cu aceste cuvinte? Dar Moş Crăciun mi-a anticipat întrebarea şi, cu o mişcare rapidă, a scos un sac mic de jucării din spatele bradului adus de el. În timp ce stăteam acolo complet uluită, Moş Crăciun mi-a repetat: „Învaţă-i pe copii! Învaţă-i, învăţaţi-i adevărata semnificaţie a Crăciunului, cea veche, care acum s-a uitat cu desăvîrşire! Prea puţini copii din ziua de azi ştiu cu adevărat ce înseamnă Crăciunul…“.
Moş Crăciun s-a întins spre sac şi a scos de acolo o coroană verde de brad. „Învăţaţi-i pe copii că verdele proaspăt al bradului de Crăciun rămîne aşa, verde, tot anul, simbolizînd speranţa care nu piere niciodată. Toate acele bradului sînt îndreptate spre exterior, adică spre Cer, ceea ce simbolozează faptul că gîndurile omului se îndreaptă, cu speranţă, spre divinitate“.
pag-12-mos-craciun-1-jpg-pagespeed-ce-4geop5uimn
A scos apoi din sac o stea strălucitoare pe care a pus-o în vîrful bradului adus de el. „Învăţaţi-i pe copii că Steaua se pune în vîrf de brad ca simbol al promisiunilor pe care noi, oamenii, le-am făcut – către noi înşine şi către semenii noştri – şi pe care ni le reamintim privind Steaua de Crăciun, exact aşa cum Dumnezeu a promis să salveze lumea, iar Steaua e un simbol că El s-a ţinut de cuvînt“. Apoi, a scos din sac o lumînare frumoasă, din acelea pe care le cumpărăm ca să ornăm frumos casa în seara de Ajun. „Învăţaţi-i pe copii că lumînările simbolizează faptul că Isus a luminat lumea prin naşterea Sa pe acest pămînt şi cînd vedem o flacără arzînd de Crăciun să ne reamintim că este un simbol al luminii prin care El ne arată drumul prin întuneric“. Încă o dată s-a aplecat spre sacul lui şi a scos cîteva globuri roşii. „Învăţaţi-i pe copii că globurile roşii care ornează bradul simbolizează natura eternă a iubirii. Adevărata iubire supravieţuieşte mereu. Iubirea este ca un glob de afecţiune, iar ea străluceşte de Crăciun precum globurile în bradul frumos împodobit“. Şi Moşul a mai scos din sac un ornament decorativ care îl înfăţişa chiar pe el. „Învăţaţi-i pe copii că Moş Crăciun simbolizează generozitatea şi dorinţa de a face bine pe întreaga durată a lunii decembrie (şi nu numai), atunci cînd dăruim şi sîntem buni cu oamenii“. A scos, apoi, o frunză din planta sfîntă a Crăciunului – Isopul. „Învăţaţi-i pe copii că planta aceasta sfîntă semnifică nemurirea. Ea reprezintă coroana de spini purtată de Isus, iar bobiţele roşii reprezintă picăturile de sînge vărsate de El“. Şi a scos din sac un cadou împachetat frumos. „Învăţaţi-i pe copii că Dumnezeu a iubit aşa de mult oamenii şi lumea, încît ne-a dăruit pe singurul Său Fiu exact în ziua de Crăciun, atunci cînd s-a născut Isus. Să îi mulţumim în fiecare an, de Crăciun, lui Dumnezeu pentru acest dar nepreţuit. Învăţaţi-i pe copii că Magii cei înţelepţi s-au închinat în faţa Pruncului Sfînt şi i-au dăruit aur şi mir. Şi noi trebuie să facem cadouri în acelaşi spirit cu Magii cei înţelepţi“. Cînd a scos din sacul său un îngeraş – simbol care se pune în brad – a spus, oftînd:„Învăţaţi-i pe copii că îngerii au fost aceia care au adus, cu trompetele lor, vestea glorioasă a naşterii Mîntuitorului“. Deodată, am auzit sunetul cristalin şi curat al unui clopoţel, iar Moş Crăciun a scos din sac ultimul simbol. Şi anume, un clopoţel auriu. „Învăţaţi-i pe copii că precum oaia rătăcită care a fost găsită cu ajutorul sunetului de clopoţel, la fel acest sunet îi va reuni pe oameni în jurul bradului. Clopoţelul simbolizează îndrumarea, ghidarea şi reîntoarcerea acasă, la matcă, la suflet“. Moş Crăciun s-a uitat la bradul împodobit şi chipul i s-a mai luminat. S-a uitat spre mine şi i-am întrezărit din nou sclipirea hîtră din ochi.
pag-12-scrisoarea-pastorala-ps-florentin-crihalmeanu-episcop-greco-catolic-de-cluj-gherla
Mi-a spus: „Ţine minte şi transmite tuturor părinţilor să îi înveţe pe copiii lor adevărata semnificaţie a sărbătorii Crăciunului şi să nu mai fiu eu pus mereu în centrul atenţiei, pentru că eu am fost creat ca un simbol pentru a le reaminti, an de an, oamenilor, prin tot ceea ce aduce atmosfera acestei luni, să îl purtăm în inimă, în gînd, în vorbe şi în fapte pe Cel de la care totul a început cîndva. Făceţi-vă puţin timp departe de agitaţia sărbătorilor ca să îi mulţumiţi pentru toate binecuvîntările pe care vi le-a dăruit. Unii dintre voi sînt norocoşi că pot sărbători încă un Crăciun frumos alături de familie şi prieteni, în timp ce alţii, care s-au bucurat anul trecut de Crăciun, nu au reuşit să ajungă şi la acesta. Fiţi recunoscători, mulţumiţi şi număraţi-vă motivele de bucurie din viaţa voastră în seara sfîntă de Crăciun. Dăruiţi şi nu vă mai enervaţi pentru toate motivele care vă solicită în aceste zile. Bucuraţi-vă că aveţi pentru cine pregăti, alerga, împărţi“. În timp ce Moşul vorbea cu o voce blîndă şi şoptită, eu mă uitam la bradul împodobit şi la lumînare, iar cînd am întors capul să îl mai văd o dată… dispăruse. Mulţumesc, Moş Crăciun… Nu voi uita niciodată şi îţi promit că îi voi învăţa pe copii.

„Sfatul Părinţilor“

COMENTARII DE LA CITITORI