Comploturi celebre de-a lungul timpului

in Lecturi la lumina ceaiului

Conform dicţionarului, trădarea se traduce în felul următor: „a înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, a fi neloial faţă de cineva sau ceva, a comite o infidelitate în dragoste sau căsătorie“. Istoria oferă numeroase exemple în care, în principal, liderii vremii sînt trădaţi şi astfel îşi pierd puterea, fie în favoarea poporului, fie în defavoarea lui. De-a lungul timpului, istoricii şi oamenii de cultură au căutat în arhive documente care să creioneze adevărata istorie a unui popor, tocmai pentru a scoate la lumină mersul lucrurilor şi modul de gîndire care i-a determinat pe unii să îşi trădeze liderii în favoarea intereselor proprii. Trădarea apare de-a lungul istoriei fie ca o necesitate pentru a înlătura un regim, fie ca o intoleranţă a poporului faţă de  condiţiile aspre de trai sau în baza unor credinţe religioase. În istorie, adevărul nu poate fi exprimat doar în alb şi negru, iar consecinţele unei trădări care, pe moment, ar fi părut o decizie rezonabilă nu au fost, uneori, şi cele preconizate de trădători.

Unul dintre cele mai cunoscute sau celebre comploturi este cel al lui Iuda. Trădarea lui este, conform reprezentanţilor bisericii, expresia celei mai înfiorătoare decadenţe morale şi religioase. Iuda îşi vinde învăţătorul şi primeşte în schimb 30 de arginţi. El intră în contact cu adversarii lui Isus, află locul şi data convocării Sinedriului şi, după cîteva zile, adică miercuri, spre seară, îi lasă pe Isus şi pe ucenici în Betania, în casa lui Simion Leprosul.  Apoi, se duce în casa arhiereului Caiafa, şi le face sinedriştilor următoarea propunere: „Ce-mi veţi da mie, şi eu îl voi da pe El vouă? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. Şi de atunci (Iuda) caută prilej să-L predea” (Matei XXVI, 15-16).

Complotul prafului de puşcă viza aruncarea în aer a clădirii Parlamentului din Londra, uciderea regelui Iacob I  (1566-1625) şi a întregii aristocraţii protestante, ceea ce, pînă la urmă, nu  s-a reuşit. Catolicii din Anglia se simţeau frustraţi din cauza intoleranţei religioase pe care le-o arătau protestanţii şi, cu toate eforturile lui Iacob I de a mulţumi pe toată lumea, opiniile existente alimentau situaţiile conflictuale. Un grup restrîns a pus la cale un complot, pentru a-i asasina atît pe rege, cît şi pe parlamentari, aruncînd în aer, în ziua ceremoniei de deschidere, 5 noiembrie 1605, clădirea Parlamentului. Complotul a fost dejucat, cu doar cîteva ore înainte de punerea sa în aplicare, de către Sir Thomas Knyvett, nobil englez. S-a descoperit că unul dintre conspiratori, Guy Fawkes, ascunsese 43 de butoaie cu praf de puşcă în pivniţele Parlamentului. El şi ceilalţi conspiratori au fost arestaţi, torturaţi şi executaţi în chip groaznic. Ca urmare a complotului, atitudinea faţă de catolici s-a înăsprit.

Trădarea lui Roosevelt şi Churchill. La 28 noiembrie-1 decembrie 1943, Roosevelt, Churchill şi Stalin se întîlnesc la Teheran. Toate pretenţiile teritoriale şi politice ale lui Stalin cu privire la Europa răsăriteană sînt acceptate de către Roosevelt, care cere doar să se păstreze secretul asupra acestui tîrg pînă după alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Trădarea se referă la faptul că aliaţii occidentali – în ciuda faptului că erau promotorii democraţiei şi autodeterminării, în ciuda faptului că semnaseră tratate şi formaseră alianţe militare în timpul primului război nondial cu naţiunile Est şi Central europene – şi-au trădat, în cele din urmă, aliaţii prin nerespectarea sus-numitelor tratate. Astfel, Cehoslovacia a fost abandonată în mîinile Germaniei Naziste, iar Polonia a fost lăsată să lupte de una singură cu Germania şi Uniunea Sovietică.

Asasinarea lui Mahatma Gandhi. La 30 ianuarie 1948, Mahatma Gandhi este asasinat de un fanatic, Nathuram Godse, şi, drept răzbunare, peste 100 de membri ai sectei din care făcea parte acesta sînt ucişi. Aşa a început tragedia naţională care s-a dezlănţuit cînd, din India, au fost evacuate trupele şi autorităţile britanice. Această acţiune  a fost organizată pe baza solidarităţii ideologice dintre primul-ministru englez Clement Atlee şi prim-ministrul Indiei Jawaharlal Nehru, violînd toate tratatele dintre Marea Britanie şi toţi maharajahii, şi desconsiderînd drepturile şi interesele populaţiei musulmane. Tulburările care au urmat după acea mişcare pripită şi nefericită au dus la moartea a 5 milioane de oameni.

Invazia din Golful Porcilor (Cuba). 3.300 de patrioţi cubanezi au fost exilaţi în Statele Unite, după ce SUA a invadat Golful Porcilor (Bay of Pigs) pentru a înlătura regimul comunist din Cuba. CIA organizase invazia cu permisiunea guvernului Kennedy, avînd şi promisiunea formală din partea preşedintelui că va primi sprijin aerian şi naval. Dar imediat ce voluntarii cubanezi ostili lui  Fidel Castro au sosit în Cuba, John F. Kennedy a dat ordin ca să nu li se mai acorde nici ajutor aerian şi nici naval, şi  astfel voluntarii cubanezi au fost abandonaţi. Preşedintele american a refuzat să implice militar SUA, dînd exilaţilor  doar un sprijin parţial, pentru a părea că acţiunea fusese plănuită în totalitate de aceştia. Lupta a fost deosebit de sîngeroasă şi s-a soldat cu un eşec total pentru exilaţi. La încheierea ostilităţilor, pe 21 aprilie, 68 dintre ei fuseseră ucişi, iar restul s-a predat. Numărul victimelor din rîndul apărătorilor a fost însă mult mai mare. Dintre cei 1209 de exilaţi cubanezi luaţi prizonieri, cîţiva au fost executaţi, iar restul – condamnaţi la 30 de ani de închisoare pentru înaltă trădare.

Alexandra Ardelean

COMENTARII DE LA CITITORI