Conducerea şi organizarea cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice în anii 1966-1989 (1)

in Pe meridianele lumii

 

Transformările produse în economia, societatea şi raporturile externe ale României, în perioada 1966-1989, au fost legate, pe de o parte, de activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică românească, iar pe de altă parte de promovarea realizărilor ei ştiinţifice şi tehnice în toate ramurile şi domeniile de activitate. La originea înfăptuirilor menţionate a stat instituţionalizarea politicii de creştere a contribuţiei cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice naţionale la progresul economico-social al ţării, la perfecţionarea bazei tehnico-materiale a industriei şi agriculturii, a tuturor ramurilor economiei, la valorificarea cu eficienţă sporită a bogăţilor naturale şi capacităţii de muncă a poporului român, la ridicarea gradului de civilizaţie, materială şi spirituală, al întregii naţiuni române.

1) Organismele de coordonare

şi îndrumare ale cercetării ştiinţifice

şi dezvoltării tehnologice

Pe baza şi în urma concluziilor analizei progreselor înregistrate de ştiinţa şi tehnologia românească, în anii 1945-1965, şi a limitelor acestora, cauzate, în principal, de lipsa unei orientări suficient de clare şi de insuficienta lor corelare cu obiectivele programelor şi planurilor de dezvoltare economico-sociale ale ţării, în viziunea realizărilor ştiinţifice şi tehnice contemporane, statul român – în scopul înfăptuirii unitare şi accentuate a politicii sale – a creat, în anii care au urmat, mai multe organisme de sepcialitate cu funcţii de coordonare şi îndrumare a cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice naţionale. Mobilurile esenţiale ale acestora, statuate prin măsuri legislative, au fost creşterea decisivă a contribuţiei muncii de concepţie şi de creaţie tehnică proprie la restructurarea calitativă a economiei şi la înscrierea accelerată a României, pe toate planurile, în transformările avansate care aveau loc pe plan mondial.

1.1. Consiliul Naţional pentru Ştiinţă

şi Tehnologie

În vederea eliminării radicale a deficienţelor şi ridicării aportului cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice româneşti la nivelul exigenţelor etapei date, concentrării tuturor forţelor de cercetare şi mijloacelor materiale spre obiectivele de cea mai mare importanţă pentru ţară, Marea Adunare Naţională a R.S. România a adoptat, în 20 decembrie 1965, Legea nr. 2 cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, ca organ central deliberativ al Consiliului de Miniştri. Potrivit prevedrilor statuate în documentele de stat adoptate, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, potrivit Legii nr. 34/1969, îndeplinea următoarele atribuţii:

  1. Cu privire la orientarea

şi îndrumarea cercetării ştiinţifice

  1. a) orienta activitatea de cercetare ştiinţifică spre soluţionarea problemelor hotărîtoare ale dezvoltării economico-sociale şi sporirea contribuţiei cercetărilor din ţara noastră la patrimoniul ştiinţei, ţinînd seama de tendinţele pe plan mondial:
  2. b) iniţia şi organiza, împreună cu unităţile de cercetare, programe prioritare pentru soluţionarea problemelor de bază ale industriei, agriculturii şi altor sectoare ale activităţii economico-sociale, asigurînd, în acest scop, mobilizarea resurselor umane şi materiale necesare;
  3. c) coordona şi răspundea direct de soluţionarea problemelor de importanţă deosebită, selectate din planul de stat al cercetării ştiinţifice, la care participau unităţi din ramuri şi domenii diferite;
  4. d) iniţia şi elabora, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale, proiecte de acte normative şi îndrumări metodologice referitoare la activitatea de cercetare în toate deomeniile.
  5. Cu privire la activitatea

de introducere a tehnologiilor moderne

  1. a) orienta activitatea de introducere a tehnologiilor moderne în diferite ramuri ale economiei naţionale, în vederea realizării unor noi surse de energie, valorificării optime a resurselor naturale, obţinerii de noi materiale şi înlocuitori, creării de noi tipuri de maşini şi utilaje, ţinînd seama de cerinţele dezvoltării economico-sociale a ţării şi de realizările ştiinţifice şi tehnice avansate existente pe plan internaţional;
  2. b) iniţia şi organiza, împreună cu unităţile de cercetare, proiectare şi producţie, programe prioritare, în vederea elaborării de noi tehnologii în diferite ramuri şi domenii;
  3. c) asigura, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale, academiile de ştiinţe şi institutele centrale de cercetare, condiţiile necesare pentru aplicarea şi generalizarea tehnologiilor moderne elaborate.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI