Conducerea şi organizarea cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice în anii 1966-1989 (7)

in Alte știri

 

 

Cele înfiinţate 12 institute centrale de cercetare înfiinţate de Consiliul de Stat au fost:

Institutul central de cercetări energetice, Institutul central de cercetări metalurgice, Institutul central de cercetări pentru utilaj greu, Institutul central de cercetări pentru construcţiile de maşini, Institutul central de cercetări pentru industria electrotehnică, Institutul central de cercetări chimice, Institutul central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, Institutul central de cercetări pentru informatică, Institutul central de cercetări fizice, Institutul central de cercetări matematice, Institutul central de cercetări biologice, Institutul central de cercetări economice.

Creaţie a eforturilor făcute în direcţia îmbunătăţirii organizării activităţii de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic, institutele centrale de cercetare puneau în practică principiul integrării cercetării ştiinţifice, ingineriei tehnologice şi proiectării cu producţia şi învăţămîntul într-un organism unic, cu atribuţii precise în dezvoltarea ramurilor şi domeniilor de profil.

Institutele centrale de cercetare erau constituite pe structura unui institut de cercetare ştiinţifică sau de inginerie tehnologică din componenţa lor. Ele cuprindeau: institute şi centre cu activitate de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, unităţi de producţie, centre de calcul electronic, oficii de informare şi documentare, facultăţi şi catedre din învăţămîntul superior – în ceea ce priveşte activitatea de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică –, indiferent de subordonarea acestora.

În cadrul institutelor centrale, unităţile componente funcţionau autonom şi îşi păstrau dependenţa faţă de ministerul sau organul central în subordinea căruia se aflau.

Corespunzător cu atribuţiile mai importante pe care le îndeplineau, institutele centrale de cercetare:

– elaborau principalele direcţii de dezvoltare a cercetării ştiinţifice şi de introducere a tehnologiilor moderne şi făceau propuneri privind perspectivele de dezvoltare a ramurii sau domeniului, ţinînd seama de obiectivele economiei naţionale;

– elaborau prognoze, studii, programe, precum şi proiectele planurilor de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic, în concordanţă cu situaţia existentă şi perspectivele ramurii sau domeniului şi asigurau prin unităţile componente realizarea acestora;

– orientau şi îndrumau activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în unităţile componente, pînă la introducerea rezultatelor în practică;

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI