Conducerea şi organizarea cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice în anii 1966-1989

in Alte știri

Redăm în continuare atribuţiile intitutelor de cercetare:
– coordonau, în ramura sau domeniul lor, acţiunile de cooperare tehnico-ştiinţifică cu ţările membre ale CAER, cu ţările în curs de dezvoltare, cu celelalte state ale lumii, în vederea creşterii eficienţei activităţii de colaborare şi cooperare internaţională;
– analizau şi stabileau, în ramura sau domeniul de activitate, utilitatea invenţiilor, propuneau brevetarea de invenţii şi urmăreau valorificarea acestora, avizau contractarea de licenţe în străinătate şi urmăreau valorificarea lor eficientă;
– avizau propunerile de structuri organizatorice şi de personal pentru unităţile din componenţa lor;
– elaborau propuneri privind îmbunătăţirea învăţămîntului de toate gradele şi participau la acţiunile de perfecţionare a cadrelor în specialităţile din ramura sau domeniul lor de activitate;
– coordonau activitatea de informare şi documentare tehnico-ştiinţifică şi de publicaţii din ramura sau domeniul respectiv;
– colaborau cu ministerele şi celelalte organe centrale, în vederea îndeplinirii sarcinilor.
Institutele centrale de cercetare erau subordonate ministerelor sau organelor centrale de profil, precum şi Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie.
Academiile de ştiinţe. Pornind de la necesitatea perfecţionării activităţii de cercetare în domeniul ştiinţelor sociale şi politice, a legării acesteia în mai mare măsură de cerinţele vieţii, de realităţile economice şi sociale, prin Decretul nr. 121/ 1970, devenit Legea nr. 18/ 1970, a fost creată Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, care îşi desfăşura activitatea sub conducerea factorilor politici ai României.
În vederea realizării unor programe de cercetare care să asigure aducerea la îndeplinire a sarcinilor din domeniile agriculturii, industriei alimentare şi silviculturii, prin Decretul nr. 22/ 1970, devenit Legea nr. 19/ 1970, a fost înfiinţată Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
Pentru coordonarea unitară a cercetării medicale, prin Decretul nr. 590/ 1969, devenit Legea nr. 39/1969, a fost înfiinţată Academia de Ştiinţe Medicale, în subordinea Ministerului Sănătăţii.
Academiile de Ştiinţe răspundeau, în ramura sau domeniul lor de activitate, de realizarea planului de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului tehnic.
Academiile de profil aveau rolul de a coordona, îndruma şi controla activitatea de cercetare ştiinţifică în domeniul lor de activitate şi îndeplineau, în principal, atribuţii similare cu cele ale institutelor centrale de cercetare. Ele îşi desfăşurau activitatea în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, cu programele adoptate la nivel naţional.
Academia Republicii Socialiste România. Reorganizată prin Decretul nr. 211/1973, devenit Legea nr. 82/ 1973, Academia Republicii Socialiste România a dobîndit caracterul unui organism de lucru şi de consacrare a celor mai de seamă reprezentanţi ai ştiinţelor, literelor şi artelor. Ea reunea savanţi şi oameni de cultură de indiscutabil prestigiu, a căror activitate era stimulată şi îndreptată în direcţia cunoaşterii umane, a transformării conştiente a naturii şi societăţii.
Activitatea Academiei R.S. România era orientată către: promovarea şi dezvoltarea cercetării fundamentale în toate domeniile ştinţei şi participarea activă la aplicarea acestor cercetări în practică; studierea tendinţelor de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii contemporane şi implicaţiile acestora în dezvoltarea economico-socială a ţării; elaborarea studiilor şi prognozelor privind dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii economice, social-culturale şi de stat; iniţierea de cercetări şi participarea la programe ştiinţifice naţionale şi internaţionale privind depistarea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător; elaborarea unor lucrări de sinteză de interes naţional; organizarea de manifestări ştiinţifice; colaborarea cu instituţii şi organisme similare de peste hotare; acordarea de premii anuale în scopul stimulării creaţiei şi recunoaşterii valorii operelor ştiinţifice, literare şi artistice, a descoperirilor şi invenţiilor de valoare.
Activitatea membrilor Academiei se desfăşura în cadrul secţiilor ştiinţifice, al filialelor şi bazelor de cercetări, al comitetelor, colectivelor şi comisiilor de specialitate ce funcţionau pe lîngă Academie. Filialele şi bazele de cercetări ale Academiei, cu sediul la Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Tîrgu Mureş, erau organisme prin care Academia îşi realiza sarcinile în plan teritorial. Ele asigurau înaltul nivel ştiinţific al cercetărilor, sprijineau unităţile de cercetare din aceste localităţi, organizau manifestări ştiinţifice şi alte activităţi.
(va urma)
Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI