Confesiune

in Poeme

Cum trece viaţa noastră, cum mai trece

unii reptile, alţii şoimi în zbor

toţi ne topim în flacăra nefiinţei

atraşi ca într-un sorb încăpător

Vor creşte buruieni din trupul nostru

sau flori suave, după cum am fost,

şi-un strop de vin femei evlavioase

vărsa-vor pentru noi în zi de post

Ne-or tremura la cap în nopţi de vrajă

făclii cu rădăcina-n bălţi de mir

pînă cînd harnici cîntători tăia-vor

oglinda tainei în felii subţiri

Vorbim de moarte rar şi cu măsură

– n-ar fi firesc de n-am vorbi de ea –

unii regretă spasmul poftei, alţii

că prea puţin în urmă vor lăsa

Sîntem datori cu-acelaşi gest, doar pentru

cei ce-şi trădară neamul strămoşesc

nu s-a născut o moarte după merit

dar, despre ei mi-e scîrbă să vorbesc!

 

 

Corneliu Vadim Tudor

COMENTARII DE LA CITITORI