• Fondată în 1991 de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu •

Confiscarea Senatului de către Călin Popescu-Talibanu

in Alte știri

Neinvitarea lui Traian Băsescu la şedinţa solemnă prilejuită de Jubileul a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului a fost o mitocănie. Un abuz care nu poate fi justificat în nici un fel. Indiferent ce ar fi spus sau ce ar fi făcut Băsescu, aici era vorba de funcţia de şef al Statului. Pretextul invocat de efemerul preşedinte al Senatului, C.P. Tăriceanu (ce oroare!), poate că e adevărat, însă, vorba lui Titu Maiorescu, nu e în chestie. Dar fostul manechin cu moravuri pidosnice a fost grosolan şi idiot de două ori: nu m-a invitat nici pe mine! Care n-am propus desfiinţarea Senatului, ci, dimpotrivă, m-am luptat pentru apărarea lui, aducînd argumente istorice imbatabile. Reamintesc că am fost secretar al Senatului (1992-1996) şi vicepreşedinte al său (2004-2008).

În numeroase rînduri, am reprezentat preşedinţia Senatului la întîlnirile şefilor Camerei Superioare din Europa şi din bazinul Mării Mediterane, la Berlin, Sankt Petersburg, Muntenegru, Atena, Rabat etc. Am condus, în noiembrie 2007, delegaţia Senatului României la întîlnirea cu Papa Benedict al XVI-lea, prilej cu care Sanctitatea Sa mi-a decernat Medalia de Bronz a Pontificatului său. Am prezidat numeroase manifestări şi parăzi, trecînd în revistă garda de onoare, ca un veritabil şef de Stat.

Am fost gazda mai multor delegaţii ale Senatelor din lumea întreagă, aşa cum s-a întîmplat cu preşedintele Senatului Franţei, pe care l-am condus la mormîntul lui Vlad Ţepeş, de la Snagov, oferindu-i apoi un dineu la Hotelul Lido.

Am primit – ca vicepreşedinte al Senatului, dar şi ca scriitor, tradus în 12 limbi – Mesaje de felicitare, pentru cărţile mele, din partea tuturor capetelor încoronate ale Europei. Ar fi multe de spus. Dar, ca o concluzie: am făcut cinste acestei funcţii. Şi vine acum deţinătorul a 5 neveste (?!) şi se preface a uita că am fost unul dintre liderii cei mai proeminenţi ai Senatului, timp de 4 legislaturi, adică nu mai puţin de 16 ani!!! Trebuie să fii bolnav mintal să comiţi o asemenea mîrşăvie. Şi Tăriceanu e un astfel de bolnav. Uitaţi-vă la el ce ţeapăn e, ce importanţă îşi dă, de nu-i ajunge nimeni, nici cu prăjina, la nas. Rodul muncii sale fiind care? Ce lasă în urma lui fostul manechin, prins, de prima nevastă, în pat, cu nepotul dirijorului Sergiu Celibidache? Cine ştie, poate că atunci s-a zdruncinat el prima oară. A doua oară s-o fi şocat cînd l-a înşelat a patra nevastă cu una din gărzile de la SPP. Sau cînd prostul s-a răsturnat cu motocicleta şi a avut piciorul (cu care scrie) în ghips.

Pentru mine, Tăriceanu e un zero barat. N-am dat, niciodată, nici doi muci pe un impostor ca ăsta. Dar el nu putea să confişte Senatul dacă nu-l ajuta un alt zero barat: Victor Viorel Ponta. Şi ăsta are trei nume, ca Călin (sic!) Popescu-Tăriceanu. Şi ca Johann Wolfgang Goethe, sau Wolfgang Amadeus Mozart. Împreună au măcelărit Lista de invitaţi. Ca să nu dea ochii cu oameni a căror simplă prezenţă i-ar ruşina. Mai bine să stea, ei, în cocina curvelor şi a bişniţarilor care şi-au cumpărat fotoliile de parlamentari. Precum şi la curul, imens, al Margaretei Dudă – ce legătură o avea sora găinăresei Irina cu Jubileul Senatului? În ultimă instanţă, am aflat că Tăriceanu şi Ponta n-au invitat nici un fost vicepreşedinte al Senatului – asta ca justificare a interzicerii mele, fiindcă eu sînt obsesia vieţii lor de pigmei.

Îmi aduc aminte că, în 2006, cîţiva pretinşi senatori nu i-au permis Mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza, să rostească nişte cuvinte, la microfon, despre Moştenirea Gojdu. Atunci, eu, Adrian Păunescu şi Radu Cîmpeanu am protestat, indignaţi, aşa încît, de gura noastră, păstorul a 6.000.000 de români ortodocşi a putut lua cuvîntul. Talibanii erau învinşi. Azi, nici eu, nici cei doi amici ai mei nu mai sîntem în Senat – poetul fiind chiar în pămînt. Talibanii au pus stăpînire pe tot Parlamentul. Ei fac legea sau, mai degrabă, fărădelegea. Ei taie şi spînzură. Ei şi-au trimis nevestele şi curvele şi în Parlamentul European. Evident, cine mă cunoaşte ştie că eu nu sufăr cîtuşi de puţin că doi puşcăriabili, ca Tăriceanu şi Ponta, nu m-au invitat la plictisitoarea lor frecare pe burtă. Nici nu m-aş fi dus, asta e sigur. Dar gestul lor de bădărani e revoltător. Cum e posibil să privatizeze boschetarii ăştia politici întîia instituţie a unei democraţii? Uite că e posibil. Mai vorbim noi: veţi vedea unde vor fi cele două muhaiele pînă la Anul Nou…

CORNELIU VADIM TUDOR

18 iunie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI

Din aceeaşi categorie

ALBUMUL CU POZE RARE

Firicel, Ardiles şi Celentano, trei dintre personajele îndrăgitului serial de comedie ,,Las

Evenimente editoriale

Scriitorul Ion Machidon, colaborator constant al revistei ,,România Mare”, a publicat de

DOLIU ÎN LUMEA MUZICII

Leonard Cohen, celebrul artist, cîntăreţ şi scriitor, a murit la vîrsta de
Placeholder

Sindromul Stockholm

România a devenit, prin bunăvoinţa unor regimuri totalitar-presudo-democratice, ostatica celor care o
Du-te Sus