Construcţii monumentale, din anii 1945-1989, opere ale creaţiei şi muncii Poporului Român (4) Combinatul Siderurgic din Galaţi

in Alte știri

Construirea acestui combinat a început în anul 1962, el dezvoltîndu-se foarte mult în primele două decenii care au urmat. În 1981 a intrat în funcţiune furnalul nr. 6, de 3.500 m3, unul dintre primele 10 din lume cu această capacitate. Planul general al combinatului, bazat pe o soluţie simplă şi clară, a prevăzut executarea a două axe principale perpendiculare, tratate ca magistrale uzinale. Aceste axe au determinat zonificarea interioară, amplasarea şi relaţiile dintre unităţile componente, precum şi legătura cu oraşul. Dintre instalaţiile tehnologice importante, trebuie menţionate cele 6 furnale, cu capacităţi cuprinse între 1.700 şi 3.500 m3, oţelăriile cu 9 convertizoare, cuptoarele electrice, liniile de turnare continuă, laminoarele de tablă groasă şi cele de bandă laminată, la rece şi la cald. În ceea ce priveşte proiectarea construcţiilor propriu-zise, problemele au apărut din cauza terenului de fundaţie, alcătuit din straturi adînci de pămînt macroporic, într-o regiune seismică de grad ridicat. Loessul este un material recomandat pentru construirea unei fundaţii, însă, îndată ce apa, în cantităţi însemnate, îl umezeşte, acesta se dezagregă, devenind un material nesigur. În zona Ţiglina II, depozitele de loess au o grosime de 20-30 m. Pentru zona primelor furnale, unde stratul de loess avea 24 m grosime, s-au folosit piloţi cu bulb, cu lungimea de 15 m, iar fundaţiile au fost coborîte la 9 m. Stratul de rezemare a piloţilor avînd, de asemenea, caracteristici care nu eliminau posibilitatea tasărilor, construcţiile au fost calculate la tasări diferenţiale, evaluate şi la cutremure de gradul 8.

Combinatul Siderurgic din Galaţi cuprinde mai multe construcţii. Dintre acestea, vom prezenta doar clădirea corpului principal al oţelăriei, una dintre cele mai mari lucrări de acest gen realizate în ţară. Pentru producerea oţelului a fost adoptat un procedeu tehnologic nou, şi anume utilizarea unor convertizoare cu o capacitate de 160 t, cu insuflare de oxigen la partea superioară. Hala are o lungime de 225 m şi este prevăzută cu patru deschideri, de 21 m şi, respectiv, 18 m. Traveele sînt de 12,24 şi 36 m. Structura de rezistenţă a halei este alcătuită din stîlpi încastraţi în fundaţie şi grinzi cu inimă plină, continue, articulate pe stîlpi. În zona convertizoarelor, care ating înălţimea de 54 m, structura are unele cadre etajate, compuse din stîlpi şi grinzi cu secţiune tubulară. Podurile rulante ale combinatului au o capacitate maximă de 255 t. Şarpanta metalică a acoperişului, complet sudată, este executată din oţel OL 38, necalmat, şi are o învelitoare din tablă plană, de 6 mm grosime, susţinută pe pane din dublu T, cu goluri în inimă. Fundaţiile stîlpilor sînt aşezate, de asemenea, pe piloţi cu bulb, executaţi prin forare. Combinatul dispune de un port fluvio-maritim, situat în amonte de confluenţa Siretului cu Dunărea, care prelucrează materiile prime, fiind dotat cu instalaţii de transport continuu al minereurilor şi cu instalaţii de descărcare a vagoanelor de cale ferată. În 1989, combinatul asigura cca. 48% din producţia de oţel a României şi îşi exporta produsele în mai bine de 38 de ţări.

Combinatul Siderurgic din Galaţi se înscrie în rîndul celor mai importante realizări de acest gen din lume, prin componenţa şi performanţele tehnologice, prin gradul ridicat de automatizare, prin calitatea şi diversitatea producţiei, dar şi prin armonioasa compoziţie urbanistic-arhitectonică.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI