Construcţii monumentale, din anii 1945-1989, opere ale creaţiei şi muncii Poporului Român (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

Ecluzele asigură o capacitate de trafic de aproximativ 40 milioane de tone deplasament pe an, în cazul ecluzării în două sensuri la fiecare ecluză. Umplerea unei singure camere durează între 9 şi 13 minute, ceea ce reprezintă sub 15% din timpul total de ecluzare. Lacul de acumulare are un volum de 2 miliarde m3 şi ocupă 170 km2. Lucrările de betonare au înglobat 2,7 milioane m3, fierul armătură, 80.000 tone, iar echipamentele electromecanice şi mecanice, 61.000 tone. Pentru stabilirea exactă a fundaţiei s-au făcut mai bine de 20.000 de foraje, s-au săpat galerii de cca. 1.400 m lungime şi numeroase puţuri de cercetare, în adîncime.

Crearea lacului de acumulare a impus reconstrucţia în zonă a zeci de kilometri de şosele, căi ferate, poduri, precum şi mutarea, sau reconstrucţia integrală a unor aşezări de mărimea Orşovei. Astfel, realizarea unui sistem energetic naţional prin amenajarea complexă a apelor interioare şi de graniţă s-a reflectat şi pe planul sistematizării printr-o amenajare complexă a teritoriului României.

Casa Poporului – edificiu unic în lume, prin caracteristicile sale (I)

Pe baza şi în cadrul programului adoptat de conducerea Statului Român, la 22 martie 1977, de reconstrucţie, amenajare şi modernizare a Municipiului Bucureşti –, prin construirea unui nou centru politic şi administrativ al ţării, reconstruirea unor noi artere ale oraşului şi realizarea mai multor ansambluri social-culturale şi monumente de artă –, a fost construită Casa Poporului, operă monumentală unică în lume, prin mărimea şi caracteristicile sale, prevăzută a fi sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat şi Guvernului României. Acest mare edificiu public, care domină întreaga Capitală, este aşezat pe amplasamentul numit „Dealul Arsenalului“, din cornişa Dîmboviţei, care străbate oraşul şi cuprinde promotoriile cu cele mai frumoase poziţii ale metropolei. Construirea acestuia a început în anul 1983, ceremonia aşezării pietrei fundamentale avînd loc în anul 1984.

Suprafaţa Casei Poporului este de 265.000 mp, această construcţie fiind a doua ca mărime din lume. Înălţimea este de 84 m, iar cele două laturi ale sale au o lungime de 270 m, respectiv 240 m. Pe verticală se disting trei registre, care corespund unor zone funcţionale distincte. Primul registru este cel al spaţiilor monumentale, al sălilor fastuoase, al saloanelor imense, cu holuri generoase, tratate cu finisaje speciale, bogate în detalii ornamentale. În plan, forma este un dreptunghi, cu două curţi interioare şi patru corpuri în diagonală, dispuse în colţurile clădirii, formînd, prin sistemul lor de aşezare, curţi de primire pe fiecare latură, pentru intrările principale din axul lor.

Acest registru cuprinde patru niveluri de la sol şi are o înălţime totală de 31,50 m. Aici se găsesc cca. 20 de saloane, cu suprafaţa cuprinsă între 200 şi 700 mp, două săli care au mai bine de 2.000 mp – Sala Unirii şi Sala România –, trei săli, care au între 1.000-1.500 mp, două săli de şedinţe, cu 1.200 şi, respectiv, 850 de locuri, cabinetele principale, cu anexele lor, două corpuri de clădiri ce urmau să cuprindă apartamentele oficiale, galeriile monumentale, scările şi holurile.

Ca finisaje, la primele două niveluri, în cadrul sălilor, saloanelor, galeriilor şi holurilor predomină marmura albă de Ruşchiţa, sculptată, iar la ultimele două niveluri, lemnul. Birourile principale, aflate la etajul I, sînt finisate cu lemn de nuc şi cireş, cu aceeaşi abundenţă ornamentală. Compoziţia planului este foarte simplă şi clară, totodată. Există un inel de circulaţie – format din galerii şi holuri -, pe care sînt dispuse, perimetral, spre exteriorul clădirii, sălile, saloanele şi cabinetele. Se pot delimita patru zone de funcţiuni, corespunzătoare celor patru laturi ale edificiului. Circulaţia inelară asigură continuitatea funcţională a casei, preluînd, în colţuri, şi circulaţia corpurilor în diagonală, unde sînt birourile. Circulaţia poate fi şi fragmentată pe zone corespunzătoare celor patru laturi ale clădirii, prin închidere la fiecare schimbare de direcţie.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI