Construcţii monumentale, din anii 1945-1989, opere ale creaţiei şi muncii Poporului Român (9)

in Alte știri

Progresul în domeniul construcţiilor şi arhitecturii – coordonată a programelor şi planurilor de dezvoltare economico-socială

Multitudinea proceselor tehnologice, modularea, tipizarea şi industrializarea construcţiilor au determinat restructurarea vechilor programe de construcţii şi arhitectură, dar şi apariţia altora noi, necunoscute anterior arhitecturii româneşti. În aspectul ansamblelor industriale s-a avut în vedere sistematizarea zonelor industriale şi amplasarea corespunzătoare, în paralel cu aplicarea tehnicii moderne, cu materiale noi şi tehnologii în continuă schimbare, cu dotările social-culturale, îmbinînd noul cu artele plastice, în speţă cu sculptura şi pictura monumentală. S-a format o puternică industrie, care cuprindea numeroase organizaţii de construcţii-montaj şi institute de proiectare, cercetare, sau mixte. Astfel, a fost posibilă înfăptuirea unui vast program de reconstrucţie a oraşelor şi satelor şi ridicarea de locuinţe la scară largă.

Dotările social-culturale au devenit prezenţe determinante pentru personalitatea aşezărilor urbane, sau rurale din toate regiunile ţării. Participarea creatoare a unor pături sociale tot mai largi la viaţa culturală a generat apariţia şi dezvoltarea unor construcţii noi – Case de cultură, cluburi muncitoreşti, teatre, şcoli -, practic, inexistente în trecut. Casele de cultură din Suceava, Satu Mare, Piteşti, Sibiu, Tîrgovişte ş.a., teatrele din Tîrgu Mureş, Craiova, Braşov şi Teatrul Naţional din Bucureşti se remarcă prin varietate atît în realizarea funcţională şi compunerea volumetrică, cît şi în vocabularul exprimării plastice. Dintre construcţiile pentru învăţămînt se cuvine să menţionăm Institutul Politehnic din Bucureşti, comparabil cu cele mai impunătoare construcţii de acest gen din Europa. Sportul cu caracter de massă a determinat apariţia unor programe arhitecturale, cărora li s-au adăugat, treptat, construcţiile „polivalente”, servind atît manifestărilor cu caracter sportiv, cît şi celor cu profil cultural.

Caracteristic, în acest sens, este Palatul Sporturilor şi Culturii din Bucureşti, proiectat şi realizat pe Dealul Piscului, din Parcul Tineretului. Tot cu caracter polivalent poate fi considerat şi Pavilionul Central din Complexul Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale din Bucureşti, care dispune de o cupolă metalică ce poate acoperi o incintă de 100 de metri în diametru. Dotarea cu unităţi de cazare – ansambluri hoteliere, moteluri, cabane turistice – a cuprins zona Litoralului Mării Negre, staţiunile montane (unde iese în evidenţă Poiana Braşov, centru turistic internaţional), sau cele balneo-climaterice, precum şi marile oraşe, permiţînd, astfel, o bogată varietate de concepţii arhitecturale şi sisteme de realizare (Hotelul Intercontinental din Bucureşti, unul dintre cele mai moderne din Europa).

Descentralizarea administrativă şi cerinţele de ordin spiritual şi cultural, specifice societăţii noastre, au determinat, după cum am mai amintit, crearea unor noi centre civice în marile oraşe, în paralel cu păstrarea vechilor centre istorice restaurate şi conservate în citadele precum Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Sibiu, Craiova şi Iaşi. În numeroase oraşe s-au amenajat noi zone, unde s-au concentrat cele mai multe dintre instituţiile sociale, administrative, culturale şi comerciale. Acestea, prin aspectul lor monumental, ţin să scoată în evidenţă calităţile polarizatoare ale centrului civic contemporan. Sediile politico-administrative ale noilor centre civice din Satu Mare, Baia Mare, Bistriţa, Piteşti, Sibiu, Tîrgovişte, Focşani, Vaslui şi Botoşani reprezintă construcţii monumentale, cu valoare simbol, care au necesitat rezolvarea unor probleme dificile de soluţionare judicioasă a raportului dintre nou şi vechi, sau de corelare funcţională şi plastică.

Edificarea noului centru politico-administrativ, care grupează sediile centrale ale organelor politice şi de Stat, a transformat, radical, sub aspect urbanistic, această zonă a Capitalei, înzestrînd-o cu noi opere reprezentative. Dobîndind trăsături inedite, construcţiile monumentale, edificate de Statul Român în perioada 1945-1989, reprezintă cele mai concludente repere ale dezvoltării economico-sociale a României, din acea perioadă.

Sfîrşit

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI