Construcţiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaţiei şi muncii Poporului Român (1)

in Editorial

Etapa a doua postbelică a ţării, din anii 1966-1989, ca urmare a aplicării de către stat, pe un plan mai larg, a strategiei economice naţionale de dezvoltare, orientată spre creştere şi competitivitate, înfăptuită într-un ritm accentuat, pe baza şi cu aportul determinant al realizărilor tehnico-ştiinţifice autohtone şi al resurselor naţiunii noastre, poate fi considerată ca o ,,epocă a construcţiilor”. La această particularitate distinctă a acelor ani, cu semnificaţii aparte pentru evaluarea nivelului şi performanţelor atinse de ştiinţa, tehnologia, economia şi viaţa social-culturală a României, se cere a fi precizată şi o alta, tot atît de semnificativă, materializată în edificarea, pe întreg cuprinsul patriei, de către stat, de noi construcţii monumentale, de mare importanţă economică şi socială. Relevante, în sensul celor afirmate, sînt, între altele – alături de Canalul Dunăre-Marea Neagră, operă naţională de importanţă continentală, realizată în anii 1976-1984, următoarele realizări:
1. Amenajarea complexă a Rîului Dîmboviţa, de la izvor pînă în zona Capitalei
Construcţia care se întinde pe întregul curs al Rîului Dîmboviţa, începînd de la izvor, din depresiunea formată de Masivele Iezer-Păpuşa, Făgăraş, Piatra Craiului, pînă în zona Capitalei şi a confluenţei cu Rîul Argeş, s-a realizat ca urmare a hotărîrilor de stat. Punerea în operă a programului elaborat pentru înfăptuirea ei a fost demarată în anul 1974, odată cu ridicarea Barajului Pecineaga, de la izvoarele Dîmboviţei, şi apoi a acumulărilor din aval, menite să regularizeze debitele rîului, să asigure apa potabilă şi industrială, să valorifice potenţialul hidroenergetic şi să extindă suprafeţele irigate. La 5 iulie 1985, conducerea superioară a statului a examinat propunerea privind amenajarea Rîului Dîmboviţa în Municipiul Bucureşti, iar pînă în 1989, acest proiect avea să fie dat în folosinţă pe întregul său traseu.
Barajul Pecineaga, executat din anrocamente cu mască de etanşare din plăci de beton armat, are o înălţime de 105 m, o lungime la coronament de 270 m, un volum de 2.300.000 m3 şi o capacitate totală a acumulării de 69 milioane m3 de apă. Valorificarea energetică a acumulării se realizează în centrala hidroelectrică Clăbucet, cu o putere instalată de 64 MW. Prin realizarea acumulărilor din bazinul hidrografic Dîmboviţa superioară, cu un volum total de 212 milioane m3 şi a derivaţiilor N.Făgăraş – Bârsa Groşetului şi Bratia – Rîul Tîrgului – Argeşel, cu un aport suplimentar total de 5,38-5,98 m3/s, s-a asigurat, din Rîul Dîmboviţa, un debit de 9 m3/s pentru alimentări cu apă potabilă şi industrială în zona Municipiului Bucureşti, precum şi debitul necesar pentru irigarea unei suprafeţe de 33.000 ha.

(va urma)
Prof. univ. dr. GAVRILĂ SONEA

COMENTARII DE LA CITITORI