Construcţiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaţiei şi muncii Poporului Român (4)

in Război corupției

Pe lîngă cele două mari construcţii de amploare prezentate anterior (amenajarea complexă a Rîului Dîmboviţa şi ansamblul feroviar şi rutier de poduri Cernavodă), în cea de-a doua etapă postbelică a ţării noastre s-au realizat şi alte mari obiective de importanţă deosebită pentru economia naţională.

3. Combinatul Siderurgic din Galaţi
Construcţia combinatului a început în anul 1962, dezvoltîndu-se mult în primele două decenii care au urmat. În 1981 a fost dat în funcţiune furnalul de 3.500m, unul dintre primele 10 furnale din lume cu această capacitate.
Planul general al combinatului s-a bazat pe o soluţie simplă şi clară, care a prevăzut executarea a două axe principale perpendiculare, tratate ca magistrale uzinale. Aceste axe au determinat zonificarea interioară, amplasarea şi relaţiile dintre unităţile componente şi legătura cu oraşul. Dintre instalaţiile tehnologice importante, sînt de menţionat cele 6 furnale cu capacităţi de 1.700-3.500, oţelăriile cu 9 convertizoare, cuptoarele electrice, liniile de turnare continuă, laminoarele de tablă groasă şi cele de bandă laminată la rece şi la cald. În ceea ce priveşte proiectarea construcţiilor propriu-zise, au trebuit să fie rezolvate probleme dificile, generate, în principal, de natura terenului de fundaţie, alcătuit din straturi adînci de pămînt macroporic, într-o regiune seismică de grad ridicat. Loessul constituie un material bun de fundaţie, însă îndată ce apa, în cantităţi importante, îl umezeşte, se produce dezagregarea masei de loess şi aceasta îşi pierde calităţile de rezistenţă, devenind un material nesigur. În zona Ţiglina II, depozitele de loess au o grosime de 20-30 m. Pentru zona primelor furnale, unde stratul de loess avea 24 m grosime, s-au folosit piloţi cu bulb, cu lungime de 15 m, iar fundaţiile s-au coborît la 9 m. Stratul de rezemare a piloţilor avînd, de asemenea, caracteristici care nu eliminau posibilitatea tasărilor, construcţiile s-au calculat la tasări diferenţiate, ante-evaluate şi la cutremure de gradul 8.
Combinatul Siderurgic din Galaţi este compus din numeroase construcţii. Dintre acestea vom prezenta doar clădirea corpului principal al oţelăriei, una din cele mai mari lucrări de acest gen realizate în ţară. Pentru producerea oţelului s-a adoptat un procedeu tehnologic nou, şi anume, utilizarea unor convertizoare de 160 tone capacitate, cu insuflare de oxigen la partea superioară. Hala are o lungime de 225 m şi este prevăzută cu cîte două deschideri de 21 m şi, respectiv, de 18 m. Traveele sînt de 12,24 şi 36 m. Structura de rezistenţă a halei este alcătuită din stîlpi încastraţi în fundaţie şi grinzi cu inimă plină, articulate pe stîlpi. În zona convertizoarelor, care ating înălţimea de 54 m, structura are unele cadre etajate, compuse din stîlpi şi grinzi cu secţiune tubulară.
Podurile rulante ale combinatului au o capacitate maximă de 255 tone. Şarpanta metalică a acoperişului, complet sudată, este executată din oţel OL 38, necalmat; şi are o învelitoare din tablă plană, de 6 mm grosime. Fundaţiile stîlpilor sînt aşezate, de asemenea, pe piloţi cu bulb, executaţi prin forare. Combinatul dispune de un port fluvio-maritim, situat în amonte de confluenţa Siretului cu Dunărea, care prelucrează materiile prime, fiind dotat cu instalaţii de transport continuu al minereurilor, precum şi cu instalaţii de descărcare a vagoanelor de cale ferată. În 1989, combinatul asigura circa 48% din producţia de oţel a României şi exporta produsele sale în peste 38 de ţări.
În ansamblu, prin componenţa şi performanţele tehnologice, prin gradul ridicat de automatizare, prin calitatea şi diversitatea producţiei, precum şi prin compoziţia armonioasă urbanistic-arhitectonică, Combinatul Siderurgic din Galaţi se înscrie în rîndul celor mai importante realizări de acest gen din lume.

(va urma)
Prof. univ. dr. GAVRILĂ SONEA

COMENTARII DE LA CITITORI