Corespondenţă din SUA – Blestem la Cotroceni (3)

in Pe meridianele lumii

În 1997, la Bucureşti, foştii preşedinţi Emil Constantinescu şi Bill Clinton   au lansat un  parteneriat strategic România-SUA, deloc onorat în anii următori de partea română. Din 1996 şi pînă în 2000, cînd Emil Constantinescu şi CDR-ul au condus România, programul de reforme a fost dat uitării, corupţia găştii guvernamentale a luat-o razna, crizele sociale au dat în clocot, Justiţia s-a privatizat şi s-a prostituat. În vremea cînd Traian Băsescu era ministru al Convenţiei la Transporturi (4 ani), spre frustrarea unor ofertanţi americani, nu s-a construit un centimetru de autostradă; candidatura României la NATO a fost respinsă la Madrid, în iulie 1997, iar parteneriatul strategic româno-american, din ’97, a rămas apă de ploaie. Şi, ca să pună bomboana pe coliva fostei guvernări a lui Emil Constantinescu, în toamna lui 2000, experţi de pe Wall Street, cunoscători ai frustrărilor prin care au trecut marile corporaţii, creditorii externi şi investitorii strategici occidentali, inclusiv cei americani, veniţi în România, scriau: „În aparenţă, totul a fost normal. S-a negociat complex, pretutindeni: în domeniul petrolului, al petrochimiei,  al telecomunicaţiilor,  al televiziunii, al producţiei industriale, al agriculturii, al electricităţii,  al transporturilor, în imobiliare şi în serviciile  financiare. În realitate, însă, România arată ca o stradă plină de hîrtii şi tranzacţii eşuate, rupte şi azvîrlite pe jos. Investiţii străine substanţiale nu vor fi făcute pînă ce România nu va demonstra că este hotărîtă să instaureze un climat legal, stabil, fără corupţie, fără birocraţie şi fără incompetenţă birocratică. Ultimii 4 ani (guvernarea CDR, n.n.) au fost martorii unui torent continuu de ordonanţe şi decrete defectuoase, care au izgonit  atît creditele, cît şi  investitorii externi. În loc să încurajeze afacerile şi investitorii naţionali, guvernul i-a stors financiar şi n-a făcut nimic împotriva corupţiei. În România, este nevoie de un set de legi transparente, clare, neconflictuale şi aplicate corect. Dispreţul continuu pentru cerinţele şi normele Uniunii Europene în favoarea unor interese de gaşcă (subliniere în text) a trimis permanent un semnal negativ către investitorii străini. Tema principală a fost corupţia. Ea a erodat respectul pentru lege, pentru Justiţie, Poliţie, Vamă şi oficialităţi, locale sau centrale“.

Emil Constantinescu şi CDR-ul său, un adevărat „Colegiu naţional” de corupţie şi hoţie, au fost o pierdere de vreme pentru România.

Fostul preşedinte Traian Băsescu a fost personajul cel mai distructiv dintre toţi preşedinţii României. A fost o pacoste, parcă veşnică, pe capul românilor.

Marele blestem care a căzut pe capul lui Traian Băsescu este că şi-a luat drept „model”, mentor, patron şi „bun prieten” pe George W. Bush jr., preşedintele eşuat al SUA. Bush jr., cel mai nepopular preşedinte al Americii din toate timpurile, a fost sursa infamă de inspiraţie în toate iniţiativele şi acţiunile anticonstituţionale ale preşedintelui român, în toate momentele în care a fost încălcat în mod flagrant principiului separării puterilor în stat, în toate clipele – multe, teribil de multe – cînd românii au fost amăgiţi, minţiţi, furaţi şi ignoraţi.

(va urma)

RADU TOMA

COMENTARII DE LA CITITORI