Corespondenţă din SUA – Blestem la Cotroceni (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

Băsescu, la fel ca „bunul său prieten” Bush, i-a înlăturat de la conducerea Agenţiilor de Informaţii pe acei directori care vedeau lucrurile altfel decît el, a subordonat şi a transformat comunitatea naţională de Informaţii într-un serviciu propriu, pentru susţinerea şi apărarea intereselor sale politice. A fost deosebit de grav faptul că Băsescu a folosit Serviciile Secrete în aşa fel, încît echilibrul dintre securitatea naţională, drepturile constituţionale şi libertăţile civile ale cetăţeanului român a fost distrus.

Bush jr. a redus la tăcere aproape toată mass-media: de pildă, nimeni nu a întrebat şi nu a comentat nimic despre pregătirile care se făceau pentru războiul din Irak, în 2003. La fel, Băsescu a reuşit să controleze o bună parte din mass-media românească şi să o transforme într-o mascaradă. A fost susţinut de cîteva televiziuni, de ziare, agenţii de presă şi de o mînă de lichele, croite de vremuri, interese şi de propria lipsă de caracter, după chipul şi asemănarea stăpînului.

Am mai spune doar că Băsescu  a fost atît de pătruns de ideea parteneriatului cu fosta administraţie americană, încît pînă şi ceea ce spunea, retorica şi stilul  său de conducere au semănat cu cele ale lui Bush. Îl priveai pe preşedintele de la Bucureşti, şi aveai senzaţia că vezi un film cu preşedintele de la Washington, din anii 2002-2006, în vremea pregătirii războiului, a invaziei şi a eşecului din Irak. Spunea Bush că luptă împotriva terorismului şi că securitatea Americii se „joacă“ în Irak? Băsescu spunea şi el: „securitatea României depinde de rezolvarea situaţiei din Irak”(?!). Spunea Bush că luptă în Irak pentru democratizarea acelei ţări? Ce spunea Băsescu, la 4 iulie, pe şoseaua Kisseleff, sau cu alte ocazii? Că românii se află în Irak „în scopul democratizării” (?!). A controlat Bush, o bucată de vreme, Congresul? S-a zbătut şi Băsescu să controleze Parlamentul. A crezut Bush că militarismul său „macho” va compensa nemulţumirile americanilor, provocate de situaţia internă? La fel a crezut şi Băsescu, maimuţărindu-se în haine de camuflaj pe la televiziuni, la întîlniri cu soldaţii români, acasă, ori în Irak. Cînd lucrurile au început să meargă prost în Irak, Bush s-a închis în birou şi a încetat orice dialog şi a ajuns cel mai izolat preşedinte din timpurile moderne ale Americii. La fel a făcut şi Băsescu: a evitat orice dezbatere democratică, nu a discutat, cu nimeni, despre situaţia dificilă a ţării, cu Opoziţia, dar nici măcar cu propria-i Alianţă DA, cea care l-a adus la putere. S-a închis în cercul lui tot mai strîmt de penali, impostori, foşti tovarăşi de furăciuni, muieri deocheate, ţigani de catifea, clienţi cu foamea-n gît, magistraţi şantajaţi şi şantajabili ş.a.m.d. Traian Băsescu, un fost preşedinte eşuat, detestat şi repudiat de propriul lui popor. Un fost preşedinte blestemat.

În urmă cu un an, Klaus Iohannis a devenit cel de al 5-lea preşedinte al României. Un preşedinte constrîns la o confruntare şi o coabitare incomodă cu un prim-ministru, un guvern şi o majoritate parlamentară PSD, tradiţional potrivnice. A trecut mai bine de o lună de cînd noul guvern, de tehnocraţi, guvernul Cioloş, propus de Cotroceni, a fost aprobat de plenul Parlamentului şi, astfel, drumul spre cooperarea Palatelor Cotroceni şi Victoriei a fost deschis. Viitorul nu prea îndepărtat ne va spune dacă speranţa şi normalizarea vor poposi iarăşi în România, sau nu.

(va urma)

RADU TOMA

COMENTARII DE LA CITITORI