Corneliu Vadim Tudor – la aniversarea a 65 de ani de viaţă

in Alte știri

Poetul dorului de ţară şi flacăra nestinsă a tot ce-i românesc

Faţa nevăzută a lui Corneliu Vadim Tudor este cea a cărţilor sale iar, pentru a i-o cunoaşte, trebuie să-i citeşti volumele publicate şi, dacă nu ai răbdare să-i parcurgi întreaga operă, o lectură atentă merită acordată măcar revistei „România Mare“. În paginile acesteia, vei avea prilejul să constaţi că acest om politic respiră lumea frumosului de pe poziţia intelectualului rasat şi nu de pe aceea a găinăriilor literare, aşa cum vedem cu toţii că se petrec lucrurile în lumea ,,peniţarilor” din zilele noastre.

Nu vrem să facem nici o comparaţie între omul de cultură Corneliu Vadim Tudor şi cei care, azi, preferă să înjure actul de creaţie, în loc să şi-l asume ca pe o conştiinţă artistică deosebită, în care să se simtă harul divin, pentru că, este ştiut, cu acesta te naşti şi, nicidecum, nu-l poţi cumpăra. Ne asumăm culpa, spunînd că autorul în discuţie vine dintr-o lume a culturii româneşti de toată stima şi de care nu ai cum să faci abstracţie. Corneliu Vadim Tudor nu s-a dezis de masa de lucru, iar gîndurile sale poetice, la fel de sensibil scrise, sînt născute dintr-o văpaie de sentimente, peste puterile firii omeneşti. Astfel că, indiferent dacă vrem, sau nu vrem, el nu poate fi scos în afara orizontului literar doar pentru că se răzvrăteşte împotriva mojiciilor, hoţiilor şi jafului care, de 25 de ani, se petrec în această ţară, în care tot sîntem îndemnaţi să avem răbdare şi să învăţăm de la oamenii noştri politici cum se poate minţi şi fura – lecţii predate, în mod sistematic, pe ecranul televizorului. Toate acestea îi fac pe unii oameni, precum şi pe poetul Corneliu Vadim Tudor – să analizeze această stare de degradare continuă şi să iasă la luptă prin metaforă şi, de ce nu?, aşa cum stă bine românilor adevăraţi, să riposteze cu o astfel de armă. Acest intelectual de primă mînă, cum spuneam ceva mai devreme, devine un autor cu trăiri intense ori de cîte ori dezbate tema iubirii în poezie şi dragostea pentru glia străbună. Poezia este îndemnată să pornească la drum prin sinceritatea cuvîntului şi prin ritmul aproape muzical, menit să însoţească un mesaj de bunătate şi de omenie, cerînd pace în poziţionarea tuturor spiritelor, pentru făurirea şi înălţarea unui orizont de lumină care să producă stabilitate şi armonie, astfel încît oamenii să nu mai fie subjugaţi de mătrăguna ranchiunii. În cartea sa „Cele mai frumoase aforisme“ (Editura Fundaţia „România Mare“, 2011), pe care nu am lăsat-o din mînă pînă ce nu am citit, din scoarţă în scoarţă, cele 343 de pagini ale sale, am descoperit multe şi strălucite bijuterii aforistice, precum aceasta: „Dintre toţi duşmanii, cei mai periculoşi sînt foştii prieteni“ (746). Oare cîţi dintre noi nu ne-am bucurat, o perioadă mai lungă, sau mai scurtă de timp, de prieteni, după care, pornind de la lucruri de nimic, între noi au intervenit gîlceava, ura, duşmănia? În unele cazuri, disputele s-au soldat cu oase rupte, cu capete sparte, apoi, cu timp pierdut pe la Poliţie, pentru declaraţii, la medicul legist, după certificat medical, în cele din urmă, fiecare căutîndu-şi dreptatea la Tribunal… Toate acestea însemnînd bani aruncaţi pe gîrlă şi timp irosit…

Prin aceste aforisme, Corneliu Vadim Tudor trage un semnal de alarmă, lăsînd să se înţeleagă, dacă luăm exemplul de mai sus, că relaţiile de prietenie trebuie să se limiteze la o bună înţelegere şi respect reciproc – şi nimic mai mult, deoarece omul, în orice moment al vieţii, se poate schimba…

Un alt aforism (890) sună astfel: „Pămîntul e plin de oameni fără Dumnezeu, care trăiesc mai rău ca animalele: mănîncă, beau, se împerchează, îşi fac nevoile, adună averi, uneori calcă pe cadavre, se agită bezmetic, n-au nici un ideal, iar cînd îi loveşte necazul urlă şi îşi smulg părul din cap. Poate că Dumnezeu îi îngăduie tocmai ca, în comparaţie cu ei, să se vadă mai bine măreţia sfinţilor“. Excelentă scriere, pentru cititorii loiali, cu trimitere la lucrurile sfinte. Mesajul este unul direct, de educaţie şi reflecţie, de iubire şi înţelegere, îndemnîndu-i pe oameni ca, înainte de a fi ceea ce sînt, prin atitudinea şi faptele lor, să se smerească. Regretul nu mai este bun la nimic, după ce fapta a fost comisă… Iată un alt aforism: „Ignoranţa ne costă mai scump decît educaţia“ (1043) . Cîtă filosofie! Cîtă forţă de creaţie… Volumul ,,Cele mai frumoase aforisme” este un izvor inepuizabil de mostre de gîndire, toate pledînd în favoarea binelui şi a eliminării, definitive, a răului din mintea omului.

Corneliu Vadim Tudor, scriind această carte, oferă cititorilor momente de bucurie, dar şi de reflecţie… Cu alte cuvinte, trăirile sale scriitoriceşti fac parte din orizontul nostru de viaţă şi ardere pentru frumosul etern.

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

(Din volumul „Libertatea gîndului

de-a fi eu”: publicistică, interviuri,

note literare, albume, reviste [1990-2014], recent apărut la o editură din Bucureşti)

COMENTARII DE LA CITITORI