Corneliu Vadim Tudor, Tribunul românilor în faţa şacalilor

in Pentru împrospătarea memoriei

Motto: „Am fost farul călăuzitor, pe o mare în permanentă furtună. Mulţumesc lui Dumnezeu că

mi-a dat putere să ţin sus drapelul deşteptării naţionale…”.

 (Corneliu Vadim Tudor – „Îngerul Rănit”)

Trecînd pe Strada General Doctor Mihai Butoianu, îi arăt unui prieten o casă care, la prima vedere, putea fi una ca oricare alta din cartierul Cotroceni, dar pe acea clădire era amplasată o plachetă de marmură care indica persoana care a locuit acolo.

– Aici a stat Vadim Tudor.

– Serios?!

Trecem de poarta casei şi văd că în faţa ei, ţintuită cu ochii mari la mine, stătea Eugenia Vadim Tudor, fata cea mică a Tribunului, uitîndu-se suspicioasă la noi. O observ cu coada ochiului şi-mi continui drumul. După ce ies de pe stradă, îi spun amicului meu:

– Ai văzut-o pe tipa din faţa casei lui Vadim?

– Da, ce-i cu ea?

– E fiica lui cea mică, Eugenia.

– Se uita cam suspicios la noi.

– Are şi de ce…

Eugenia Vadim Tudor a avut tot dreptul să se uite suspicios la doi tipi care treceau pe stradă şi arătau cu degetul spunînd „uite, acolo a locuit ăla”. Din păcate, la 14 septembrie se împlinesc 3 ani de cînd ultimul politician în adevăratul sens al cuvîntului a plecat dintre noi. Corneliu Vadim Tudor nu este amintit prea des, şi în majoritatea cazurilor, cînd este amintit, este luat în derîdere (şi cînd cineva aduce vorba de Tribun nu ştii dacă vrea să-l laude sau să-l batjocorească, tocmai de aceea faptul că Eugenia se uita mirată şi totodată suspicioasă la noi a fost perfect justificabil). Din păcate, acei oameni care-l iau în derîdere pe Vadim îşi bat joc de un om căruia toţi românii ar trebui să-i fie recunoscători, din mai multe motive. Motivul principal ar fi că s-a opus mereu autonomiei ungurilor, şi, de cînd cel supranumit „Tribunul” a părăsit arena de joc, ungurii fac ce vor ei. Alt motiv ar fi faptul că, în calitate de vicepreşedinte al Senatului, a fost activ implicat în integrarea României în Uniunea Europeană, iar avantajul că putem să ne plimbăm cum vrem noi prin Europa se datorează şi lui Vadim Tudor. Poate că au fost oameni care nu au fost de acord cu doctrina şi deciziile politice luate de Corneliu Vadim Tudor, dar să nu uităm că a fost unul dintre cei mai mari scriitori contemporani, cu peste 30 de volume publicate. Dar în România faptul că ai fost tradus în peste 10 limbi nu conta, de-aia toţi „oamenii de cultură” îşi permiteau să se ia de Tribun şi să-i vorbească ca nişte inculţi (ce erau). Iar la umbra acestor scandaluri începute de nişte persoane care doreau atenţie s-a aflat şi faptul foarte trist că aproape niciodată nu s-a menţionat că preşedintele fondator al Partidului „România Mare” a fost:

* Membru al Academiei de Ştiinţe din New York;

* Membru al Academiei Mondiale Albert Schweitzer;

* Membru al Academiei Papale Tiberiene din Roma;

* Bursier al Premiului Internaţional Herder, Universitatea Viena (1978-1979);

* Doctor în Istorie, Universitatea Craiova (2003).

Bineînţeles că Vadim, spre deosebire de plagiatorii de serviciu care se urcă pe gard şi ţipă că ei au doctorate şi că le ştiu pe toate, a preferat, prin modul lui discret de a fi, să nu se laude în gura mare că el este cine este, locul unde toate titlurile sînt menţionate fiind pe coperta cărţii „Distihuri”, publicată în 2006.

Spre finalul vieţii sale, Tribunul a fost părăsit de majoritatea colaboratorilor lui, care atunci cînd el nu a mai avut ce să le ofere au încercat să-i ia tot, şi bineînţeles că nu au reuşit.

Corneliu Vadim Tudor s-a stins în data de 14 septembrie 2015, la orele 18,30, în ochii unui popor căruia nu-i venea să creadă că ultimul lui stîlp de susţinere se prăbuşeşte. Tribunul a plecat lăsînd în urma sa o carieră de politician, de scriitor, şi, în primul rînd, de om.

Nicolae M. Cotruţ

P.S.: Acţiunea prezentată mai sus nu este fictivă.

COMENTARII DE LA CITITORI