Corupţia şi războiul care va veni – că tot a fost ziua lui Ion Antonescu, sau Ion Cel Fără de Mormînt, ultimul luptător erou al României (2)

in Război corupției

Vreo 5 milioane de români şi-au părăsit ţara – iar conform sondajelor recente, alte 11 milioane ar pleca oriunde, dacă ar avea posibilitatea – altfel se zbat în sărăcie endemică, împovăraţi de taxe aberante, care servesc la umflarea bugetului de cheltuieli şi pensii speciale pentru „aleşii“, oportunişti şi profitori – care nu trăiesc în nevoi şi suferinţe, ci chiar trăiesc bine, cum le-a urat Băse, ca nişte vampiri sugînd de sînge tot Neamul, cît a mai rămas. „United we stand“ – este o himeră, dezbinare mai acută, mai stridentă şi mai profundă ca acum nu cred că s-a mai văzut de mult în Istoria noastră recentă. Scepticismul, şi cinismul, şi băşcălia au devenit stereotipuri, s-au banalizat ciordeala şi bălăcăreala, delăsarea, egoismul şi dezbinarea, plus, mai nou, vehemenţa anti-creştină, ca pe timpurile bezbojnicilor creaţi de NKVD-ul lui Beria, doar că acum urmaşii lui Beria, şi Lenin, şi Stalin sînt Sörös, şi Mungiu, şi Makovei, cu a sa Ceată brucaniană de la GDS. Cetatea a rămas fără santinele, duşmanii sînt deja în interior, nu mai există nici un rond militar de noapte care să-i salveze pe civili de exterminare, militarii au ajuns slugi servile ale politrucilor, eroii militari ai României sînt aruncaţi la gunoi, ba chiar prin lege – ce blasfemie şi ce ruşine pentru Corpul cadrelor militare – s-a obliterat şi interzis pînă şi pomenirea numelui Mareşalului Antonescu. Ion Cel Fără de Mormînt… Toate astea mi-au venit în gînd citind un comentariu, pe Internet, despre defetism şi angajare în caz de război, nu ştiu cui aparţine, dar mi se pare semnificativ şi coerent în raport cu situaţia descrisă. Mai ales că ne aşteaptă în curînd evenimente nasoale. Că aşa vor geopolitica şi geofizica. Ar fi cu adevărat teribil să ajungem să ne unim – ca după dezastrul de la Colectiv – fie ca urmare a unui cutremur, fie ca urmare a unui război. De regulă, în astfel de momente, mor tocmai cei mai buni, cei care se jertfesc pentru a-i salva pe ceilalţi, cei curajoşi, cei care luptă fără să-şi socotească profitul sau pierderile, cei care nu stau pe gînduri şi-şi împart ce au cu cei aflaţi în lipsuri. Jartelele, cei din spatele frontului, profită tocmai de astfel de momente. Şi prosperă, şi ajung la putere. Cum vedem acum. N-am avut minte să-i ciuruim în decembrie ’89, sau, după aceea, duşi de nas de sloganul soporific al non violenţei – asta în timp ce ei ne-au crăpat capetele şi ne-au rupt oasele şi au tras în noi cu gloanţe de război. De aceea, dacă apare vreo buleală, ideea e că ar trebui, de data asta, rapid mătrăşiţi, cît e moloz şi praf în aer. Altfel, iată opinia unui tînăr frumos şi liber, de pe stradă, care are acum şi Guvernul său, „Guvernul Străzii“, guvernul străinilor mai exact, pe faţă, nu la fereală, ca pînă acum. „Eu nu m-aş duce să mor pentru ţara mea dintr-un motiv foarte simplu: nu e a mea. E a lu’ Năstase, şi a lu’ Iliescu, şi a lu’ Voiculescu, şi a unei armate întregi de mici şi mari trepăduşi. Cei mai mulţi dintre co-naţionalii mei i-au votat pe unii dintre aceşti trepăduşi. Pe alţii (Bianca Drăguşan, Adi Minune ş.a.) i-au adulat şi-i hrănesc, zi de zi, cu atenţia lor.

E ţara lu’ „Libertatea“ şi „Can-Can“

Ţara mea a avut nenumărate ocazii să se întoarcă la mine, începînd cu Punctul 8 de la Timişoara şi terminînd cu neacceptarea cererii de eliberare a lu’ Năstase. Putea să nu accepte modificarea, în fiecare an, a sistemului de învăţămînt. În ţara mea nu ajung să conducă proştii; nu intră în Parlament actorii, cîntăreţii şi antrenorii de fotbal. Şi, dacă intră, nu acceptă să-şi acopere colegii cercetaţi. După părerea mea, România are o singură şansă: „Renaşterea“. Cam atît. Sună bine şi cuminte spus „Renaşterea“. Rămîne de văzut dacă mitul păsării Phoenix mai are încă forţă, dacă românii mai pot să se reîntregească, să renască, să devină iarăşi un neam unit… Fie să renască numai cel ce har are de-a renaşte, curăţit prin jar, din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum… pare un apropo la un incendiu mult mai vast decît cel de la Colectiv. Ah, şi să nu uit asta: „Bocetul Mariei pentru Ion Cel Fără de Mormînt“, pe care îl găsiţi pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=xyNdnaKiQy4.

Sfîrşit

COMENTARII DE LA CITITORI