Cristian Tudor Popescu a redevenit copil de mingi…

in Alte știri

 

ADIO, CROCODILULE CHELIOS!

 

La ora la care scriu aceste rînduri nu am amănunte despre aşa-zisa demisie a lui C.T. Popescu de la ziarul „Gîndul“. Tot ceea ce ştiu se limitează la un comentariu difuzat pe Internet. Cică el şi-ar fi dat demisia din funcţia de editorialist. Pe Adrian Sîrbu eu nu-l consider vinovat în ancheta declanşată contra lui. Acum, A. S. e la Mamaia, dar nu singur, ci cu o fată frumoasă. Bine, cel puţin, că are moravuri sănătoase, într-o ţară în care s-au înmulţit homosexualii, pedofilii, zoofilii ş.a. Dar, să revin la bolnavul psihic. Acest C.T. Popescu reprezintă emblema Nebunului Total în presa română. Publicişti foarte ciudaţi, loviţi de istericale, au fost şi Al. Macedonski, şi George Călinescu, şi Camil Petrescu, şi N.D. Cocea – dar măcar ăştia erau geniali. Pe cînd C.T. Popescu? Ce-a produs capul lui pleşuv, în 4 colţuri? Nimic. Numai grimase, strîmbături, mutre încrîncenate. Îl are pe conştiinţă (mă rog, ceea ce el, într-un moment de delir, numeşte conştiinţă) pe poetul Gh. Tomozei, autorul celei mai bune antologii a operei lui Nicolae Labiş, cu care fusese prieten. L-a jignit atît de groaznic pe acel om delicat încît bietul poet a murit după cîteva zile. Tot un satîr a mînuit Muşchiul Vorbitor şi împotriva altora, de la înălţimea unui piedestal de bălegar. Din fost băiat de mingi, prin anii ’70, la un meci de Cupa Davis, ajunsese reper şi comentator absolut, atoateştiutor, rostitor de formule pe care le credea memorabile. La „Adevărul“ a făcut o figură sinistră, prestaţia lui fiind batjocorită de primul director al fostei „Scîntei“, din 1990, Darie Novăceanu. Pe urmă, şi-a vîndut acţiunile. A trăit din pomană sinecuristă pînă s-a pripăşit, ca un păduche, sub favurizii stufoşi ai lui Adrian Sîrbu. Iniţial, „Gîndul“ apărea pe hîrtie tipografică, aşa cum apar şi publicaţiile mele. Apoi, sub biciuşca vizitiului C.T.P., a apărut pe pereţi. Pardon, on-line. Nu-l citea nimeni nici înainte, nici după. De ce? Prea multă ură.

Acest C.T.P. nu scria cu cerneală, ci cu venin. Eu l-am poreclit Crocodilul Chelios – şi aşa i-a rămas numele. Mai ţineţi minte ce figură de aducător de veşti proaste, sau de cioclu, făcea el la un post de televiziune, cu rubaşca muncitorească şi urechelniţa în Trompa lui Eustache, pozînd în faţa unui raft cu broşurele din Colecţia de 15 lei? Cine mai era ca el? Etalon moral. Guru, la care gura bate curu’. A încercat şi literatură science-fiction, dar a dat rateu după rateu. De ce? Individul e ca o nucă putrezită, gol pe dinăuntru, fără strop de talent. Ratat în viaţa de familie, el a crezut că se impune printr-o atitudine de Kappo, care strîmbă din nas la orice. În politică, el făcea pereche cu un alt „cîine rău“, la fel de chelios şi de ofticos: Gavril Dejeu.

Astăzi, C.T. Popescu a plecat de unde a venit. În neant. În vitrina cu monştri a veleitarilor cu creieri în fierbere şi iluzii de mărire. „Crucişătorul“ presei române a devenit o bărcuţă pneumatică spartă, pluteşte prin mătasea broaştei, pe Lacul Văcăreşti. Ce mai rămîne din valurile de lături şi venin revărsate de idiotul ăsta congenital? Amintirea unei boli psihice netratate la timp. Aud că l-ar fi trădat pe binefăcătorul lui, Adrian Sîrbu (pe care îl consider un mare om de presă, părintele Pro TV) şi a dezertat la Digi 24 – unde va juca rolul lui Tom Degeţelul cînd îl doare cerebelul. Eu deplîng soarta acestui pacient evadat de la balamuc, care s-a crezut, 25 de ani, ziaristul nr. 1 al ţării. De ce? Fiindcă se uita urît şi scotea limba la oameni. Nu e nici primul, nici ultimul sifilitic din Istoria presei române. Adio, Crocodilule Chelios! Pe canicula asta, te sfătuiesc să te laşi la fundul apei, e mai sănătos.

CORNELIU VADIM TUDOR

29 iulie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI