Criza imigranţilor şi romantismul doamnei Merkel

in Lecturi la lumina ceaiului

Criza cu care se confruntă cancelarul federal Angela Merkel, provocată de migraţia a peste 10 milioane de musulmani şi idolatri afro-asiatici spre Europa – primul milion a venit sau, mai bine zis, a naufragiat -, e una tipic germană. Romantismul doamnei Merkel, însemnînd căutarea soluţiilor în afara realităţii, nu numai că nu este agreat de partenerii din UE, dar nu e nici măcar înţeles. La fel, idealizarea refugiatului de peste mări şi ţări, pe care inchiziţia creştină nu l-a chestionat, iar civilizaţia industrială şi globalizarea nu l-au dezumanizat încă şi care îşi caută un viitor mai bun numai cu ceea ce are pe el etc. Reînvie acum nobilul sălbatic din literatura clasică idealistă – iată un nou aliat în lupta oamenilor buni, progresişti, împotriva capitalismului anglo-mozaic, colonialismului, imperialismului şi globalizării.
Cum este altfel posibil să proclami în Germania o cultură a ospitalităţii fără margini şi fără graniţe – la propriu, nu la figurat – şi apoi să te miri că vin, pe ruta balcanică, sau pe cea maritimă, mediteraneană, sute de mii de refugiaţi fără acte de identitate, care refuză ordinea ţării-gazdă, se dedau imediat la acte de tîlhărie şi agresează, sau chiar violează femei? Cîţi dintre noii veniţi nu înţeleg, sau refuză ab ovo normele civilizaţiei creştinilor occidentali, cîţi vor forma o societate paralelă, cu moschei şi sharia, cîţi sînt terorişti al Califatului islamic?
Ţările UE cu moneda comună euro, dar şi celelalte, au simpatie pentru est-europeni, pentru România, Bulgaria, Cipru şi pentru Grecia, care, după 500 de ani de colonialism turco-musulman, încă nu găseşte cadenţa în civilizaţia creştinilor occidentali, în UE. De aceea grecii au urmat-o pe doamna Merkel fără discuţii, chiar şi atunci cînd nu s-au respectat contractele, în acţiunea sa generoasă de a-i salva pe greco-ortodocşi de la faliment în vara anului trecut şi de a le oferi în continuare o perspectivă în Europa. Într-adevăr, era o opţiune fără alternativă – Alternativlos -, cum îşi prezintă doamna Merkel, de obicei, ideile şi proiectele politice.
Cu totul altfel se pune, însă, problema la invazia afro-asiatică actuală, care nu este deloc fără alternativă. Confruntată cu un refuz unanim european, în Anglia se pune problema părăsirii UE, în SUA se discută chiar despre viza pentru musulmani, care sînt sub 1% în ţara tuturor emigranţilor şi a posibilităţilor. În Japonia s-a acceptat numai o duzină de azilanţi. Doamna Angela Merkel începe să intre, încet, dar sigur, în rîndul cancelarilor germani pe care lumea întreagă nu îi înţelege şi cărora nici nu le acceptă romantismul, idealismul, naţional-socialismul, comunismul, cînd, de fapt, ei nu vor decît binele: să salveze Europa după modelul lor (Am deutschen Wesen mag die Welt genesen). Azi, doamna Merkel este în situaţia critică de a pierde şi credibilitatea electoratului, şi pe cea a Alianţei Uniunii Creştin Democrate, Uniunii Creştin Sociale, Partidului Social-Democrat, care îi asigură majoritatea în Parlamentul Federal. La 6 martie 2016 au loc în Hessen alegeri locale, iar la 13 martie se aleg Parlamentele, pe 5 ani, în Landurile Baden-Württemberg, Rheinland-Pfalz, Sachsen-Anhalt. De rezultatul acestor alegeri depind soarta şi viitorul primei femei cancelar federal din istoria Germanei.

Prof. dr. VIOREL ROMAN,
consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI