Cu lideri grei de nesimţire, politica-i batjocorire!

in Război corupției

Cum să se îndrepte starea de lucruri din România, cînd politruci erijaţi în cîrmuitori o batjocoresc necontenit şi-i sfidează în văzul lumii pe alegători? Au trecut, iată, 26 de ani de la Decembriadă şi grosul românilor aduşi la sapă de lemn încă mai speră că. poate-poate. binele în faşă va poposi şi pe aceste meleaguri după viitoarele alegeri, deşi – cu excepţia membrilor unor partide, mai mult sau mai puţin, nocive – cam tot omul se simte îndemnat de drăcuşorul derutei să-şi pună tot mai des faimoasa întrebarea caragialescă: „Bine, bine, da’ eu acuma cu cine votez?”… Mă rog, cîte bordeie, atîtea obiceiuri ale minciunii, ipocriziei şi demagogiei, toate vizînd acelaşi scop antiromânesc: cîştigarea, cu orice preţ, a puterii prin dezastruoasa componentă cantitativă a votului, după care- ţine-te trai pe vătrai. Cîţi dintre politrucii zilelor noastre „’Nalţi în stat şi mici la sfat“ au habar de spusa lui Alexandru Vaida Voevod: „Am intrat bogat în politică şi am ieşit sărac“? Adică politica să nu mai fie o vacă de muls pentru toţi neisprăviţii, ci o activitate pusă în slujba ţării în care te-ai născut şi a concetăţenilor care te fac responsabil de votul acordat, o activitate neaducătoare de deşertăciuni materiale atunci cînd mulţumirea ta sufletească rezultă la scară istorică din sporul de mulţumire fizică şi moral-spirituală a celor pe care înţelegi să-i slujeşti cu un devotament gata, în orice clipă, de sacrificiu. Cînd astfel vor gîndi şi-n acest spirit vor acţiona măcar o mînă dintre aleşii din această ţară, de-abia atunci se va putea spune că s-a instaurat normalitatea şi că democraţia a coborît din dicţionare pe pămîntul românesc: cu primari care, la sfîrşitul mandatului, să-şi ceară scuze de la membrii comunităţilor pentru nereuşite şi neîmpliniri (la noi, este considerat primar bun acela care, pe lîngă furtişaguri, mai face cîte ceva din cele multe promise în campania electorală); cu consilieri care, donîndu-şi indemnizaţiile unui azil sau spital, să facă dovada concretă că nu avantajele materiale directe şi indirecte i-au îndemnat să candideze (cîţi dintre ei au tragere de inimă pentru aşa ceva, cînd este arhiştiută consistenta şpagă percepută de la viitorii catindaţi?!), ci sincera dorinţă cetăţenească de a contribui cu o cîtime financiară şi o apreciabilă pildă la ridicarea localităţii; cu miniştri şi parlamentari într-atît de omenoşi, modeşti şi bine intenţionaţi, încît prioritatea mandatului lor să fie cu adevărat binele general, lucru realizabil inclusiv prin exemplul oferit: economii pretutindeni, mai ales în instituţiile centrale ale Statului, şi măsuri la vedere pentru reducerea progresivă a catastrofalului decalaj (de peste 20 la unu) dintre veniturile nesimţite şi cele supraoropsite, nicidecum prin sfidătoare manevre derulate de aleşi în sens invers, spre folosul lor şi al ciracilor; cu lideri de partid de teapa lui Liviu Dragnea, care să devină amintiri de mare ruşine pentru întreaga clasă politică. În sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, cu preşedinţi de ţară care să se ridice deasupra foştilor preşedinţi de ceapeuri şi prin prestaţie, nu numai prin ifose şi cheltuieli.

George Petrovai

COMENTARII DE LA CITITORI