Cu preşedintele „ales“, Klaus Iohannis, revizionismul maghiar împotriva României ia amploare (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

După primul tur al ultimelor alegeri prezidenţiale, desfăşurate la finele anului trecut, în rîndul partidelor politice, care au avut candidaţi, cu pretenţii, la preşedinţia României, s-a produs o mare agitaţie. Atît în cele ai căror candidaţi n-au reuşit să ajungă în turul doi, cît, mai ales, în primele două formaţiuni politice, cîştigătoare, PSD şi coaliţia dreptei, ACL (Alianţa Creştin Liberală), ai căror candidaţi la preşedinţa României, Victor Ponta şi, respectiv, Klaus Iohannis, au obţinut procentele ce le dădeau dreptul de a se înfrunta în continuare pentru ocuparea fotoliului prezidenţial. Situaţia creată a condus la negocieri pe durata a două săptămîni, de către cele două formaţiuni „victorioase“, chiar şi în timpul nopţii, cu fiecare dintre partidele învinse ori cu foştii candidaţi independenţi, care au avut, şi ei, un număr de susţinători. Partidele necîştigătoare au acceptat să-şi îndemne propriul electorat să voteze cu unul dintre cei doi candidaţi, dar, fireşte, condiţionat. În articolul de faţă, însă, dorim să ne oprim la ceea ce s-a negociat între reprezentanţii ACL şi organizaţia revizionistă, horthystă şi ilegală a UDMR, plus PPMT (Partidul Popular Maghiar din Transilvania), partid ultrarevizionist, care l-a avut drept candidat la preşedinţie pe Szillagyi Szolt. Condiţia pusă în negocierile cu ACL de către reprezentanţii celor două formaţiuni, adepte ale revizionismului propagat, neîntrerupt, de Budapesta, a fost, pentru început, una singură şi clară: autonomie pentru aşa-zisul Ţinut Secuiesc. Normal că reprezentanţii ACL, în amintitele negocieri, fiind străini de Interesele Naţionale ale României, pentru a-şi atinge propriile interese, dorind aducerea în fruntea Statului Român a sasului Klaus Iohannis, au cedat, promiţîndu-le liderilor maghiari revizionişti că li se va împlini visul. Promisiunea s-a făcut în ciuda faptului că Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, asigurase opinia publică, prin mass-media, încă de la începutul campaniei electorale, că, în timpul desfăşurării acesteia, problema autonomiei nu va constitui un subiect. O dată cu „victoria“ în alegeri a lui Klaus Iohannis, după turul al doilea, devenind preşedintele „ales“ al României, bineînţeles şi cu votul „diasporei româneşti“, revizioniştii unguri, de la noi şi din Ungaria au zîmbit mînzeşte zicîndu-şi, în gînd sau cu voce, pe ungureşte, să se audă între ei: „Acum e momentul!“. Şi au şi trecut numaidecît la acţiuni, la insulte împotriva României, a Poporului Român, toate aceste manifestări fiind pline de ură şi otravă provocatoare, de o gravitate ieşită din comun. Amintim numai o parte din aceste manifestări caracteristice revizioniştilor unguri. Ţin, însă, să subliniez că nu generalizez aceste trăsături carcteristice, negative la superlativ, pentru întregul Popor Ungar şi nu mă stăpînesc aceleaşi sentimente pe care le au revizioniştii unguri înrăiţi împotriva Poporului Român. Convingerea fermă este că majoritatea cetăţenilor unguri nu sînt revizionişti. Mă caracterizează aceeaşi atitudine şi stare sufletească pe care o au toţi colaboratorii prezenţi în paginile publicaţiilor „România Mare“ şi „Tricolorul“, atitudini impuse autoritar de redactorul-şef şi patronul acestor publicaţii, dr. Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare.

(va urma)

Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI