Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse! (2)

in Pe meridianele lumii

În mod sistematic, OMV s-a plîns la Bruxelles că România nu-i asigură condiţiile pentru exportul liber din gazele exploatate în România, prin construcţia (prevăzută la Bruxelles) unor conducte de racord pe traiectul Ungaria-Austria. România a fost la un pas de infringement în urma acestei plîngeri. Ştiţi cum s-a încheiat disputa? A intervenit Comisia de la Bruxelles şi, fără cererea României (repetăm, fără cererea României), a acordat României din fonduri europene bani pentru construcţia urgentă a racordurilor din „autostrada gazelor“ BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Nici nu se ştie cine din România a mandatat construcţia acestei conducte separate, faţă de cele existente care aduc în zonă gaz rusesc. Mai mult, s-a şi trecut repede la construcţia ei, care implică, printre altele, şi subtraversarea Dunării! De mirare nu este, pentru că se apropie momentul în care este posibil să treacă în exploatare şi gazul din largul Mării Negre, care trebuie să ajungă musai… în Austria.
Oricum, este cazul doar al gazului exploatat în largul Mării Negre de către OMV, căci de acela care va fi, eventual, exploatat de Lukoil sau Exxon nu se ştie nimic, întrucît, potrivit reglementărilor de la Bruxelles, concesionarul îl poate duce unde doreşte din mijlocul mării, neavînd nici o obligaţie să aprovizioneze România sau măcar să îl transporte prin România. E tare, nu?! Colonialism curat!
Ce mai vrea, în aceste condiţii, OMV de la România? Păi, foarte simplu: ne luminează în chestiune formularea „predictibilitatea fiscală şi legislativă“. Cu alte cuvinte, ca România să nu schimbe cumva redevenţa! Acum – adică, mai bine zis de peste 12 ani încoace – aceasta este derizorie. Jenant de derizorie! Culmea este că, tocmai în perioada din urmă, în condiţiile preţurilor scăzute ale petrolului pe plan mondial, importanţa redevenţei a crescut. OMV este obişnuită, însă, cu profiturile din primii ani după preluarea Petrom. La început, o simplă eliberare a Petrom de căpuşele româneşti a trecut imediat compania de pe pierderi pe profit. Şi OMV a realizat, în fiecare an, cîştiguri nete fabuloase, de la egalul la dublul întregii sume pe care a plătit-o pentru cumpărarea Petrom. Şi vorbim de profiturile oficial raportate, căci, în România, companiile străine raportează doar o mică parte din profiturile efectiv realizate! Deci, OMV şi-a scos şi mama banilor investiţi în Petrom!

(va urma)
Ilie Şerbănescu

COMENTARII DE LA CITITORI