Cum a făcut Vanghelie avere. „Vindeam un sac de bani“

in Alte știri

Primarul suspendat al Sectorului 5, Marian Vanghelie, cercetat de DNA într-un dosar de corupţie, a făcut dezvăluiri incredibile despre modul în care a făcut avere. Într-un interviu acordat jurnaliştilor de la „Adevărul“, fostul edil povesteşte cum făcea saci de bani după Revoluţie, cît de grea e viaţa în arest şi de ce acuzaţiile procurorilor sînt închipuite.

Marian Vanghelie e primul primar intervievat de „Adevărul“, în cadrul campaniei „Primarii noştri”, derulată de ziar cu scopul de a aduce în atenţia publicului cît mai multe tipologii de edili locali din România Mileniului III. Recent eliberat din arest la domiciliu şi plasat sub control judiciar, Marian Vanghelie a răspuns cu uşurinţă întrebărilor jurnaliştilor, ca şi cînd acuzaţiile care îi sînt aduse acum de procurori – şpăgi de zeci de milioane de euro – sînt o nimica toată. Fostul edil povesteşte cum a făcut avere imediat după Revoluţie, lansîndu-se în „afaceri“ cu buticuri de cartier.

* Marian Vanghelie: Lucram în Cooperaţie şi eram şef de secţie marochinărie-artizanat. Făceam pantofi, papuci, sacoşi…, diverse chestii. Am lucrat de la 16 ani marochiner şi la 18 ani eram şef de secţie. M-am ocupat mai mult pe partea de aprovizionare. Relaţionînd cu merceologii, cu directorii, evident că după aceea am încercat să mă dezvolt.

* Reporter: Să profitaţi de oportunităţile apărute după 1990….

* M.V.: Da, au apărut aşa-zisele chioşcuri. Am început să mă interesez cine face chioşcuri, cît costă. Am pus primul chioşc între Bucureşti Berlin şi Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele şi am pus primul chioşc, care avea 6 metri pătraţi. A fost senzaţional.

M-am speriat de vînzări.

* R.: Cît vindeaţi?.

* M.V: Păi vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte mulţi oameni care voiau să lase lucruri în consignaţie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casă.

* R.: Cum poate un primar să aibă o avere de zeci de milioane de euro, cînd el are salariu de 30 de milioane de lei vechi?

* M.V.: Cazul meu e în felul următor: eu stau în acelaşi apartament, nici măcar n-am avut megalomania să mă mut. Declaraţia mea de Avere e neschimbată. E totul, cu ce-am avut din urmă. Am avut şi diverse mici activităţi economice, cu care am mai cîştigat nişte bani, care sînt trecute în Declaraţia de Avere, care n-au legătură. Nu există nici o legătură între contractele din Primărie şi cineva posibil din spiţa a şaptea să fie din familia mea.

* R.: Procurorii spun că aţi luat mită 30 de milioane de euro…

* M.V.: Da. Este o mită foarte consistentă. Într-adevăr. Este compusă din 8 ani în care am făcut revelioanele şi am adus sponsorizări la Primărie. Nu bani, ci alimente. Alimentele s-au transpus în nişte valori, s-au adunat pe 8 ani şi se consideră că am luat mită acele băuturi, mîncăruri, care eu am făcut-o pentru oameni. Am dus 40 de TIR-uri de apă la sinistraţii din Botoşani, printr-un contract de sponsorizare de la un privat cu Primăria. Şi Primăria a dus apa. Este pus în rechizitoriul meu. Am făcut un aghiasmatar pentru o biserică, a costat trei-patru sute de mii de euro… tot prin sponsorizare. E considerată mită. Eu n-am luat bani de undeva. Omul respectiv a dat prin contract de sponsorizare. Omul respectiv, avînd probleme cu o evaziune destul de mare, cînd i s-a spus să scrie, a scris. Vedeţi cu ce ne întîmpinăm astăzi?

* R.: Dvs. ce sentiment aţi avut cînd v-aţi trezit cu mascaţii la poartă?

* M.V.: Un sentiment de normalitate şi de agitaţie. Un pic frică, un pic nedumerire. Nu atît pentru mine, cît pentru cei care eram în casă. Mi-ar fi plăcut să mă cheme acolo şi să mă oprească acolo. Au fost la mine, s-au dus şi peste băiatul meu în casă… * R.: La ce v-aţi gîndit în prima noapte de arest? A fost greu?

* M.V.: Şi prima, şi a doua, şi a treia… toate sînt complicate. Nu-mi venea să cred că se întîmplă lucrurile astea, dar, zic: „Bă, aşa este viaţa!“. Stăteam să mă gîndesc: „Bă, unde am greşit, ce am greşit?“, că am o părere destul de bună despre mine. Dar, degeaba, poţi să fii şi bun, tot te ia… Cît am fost în arest la domiciliu m-am uitat la un film din anii ’50, din Italia. Anumiţi procurori se pusese pe Mafie. Nu-i prindeau. Şi au văzut legăturile lor cu anumiţi oameni de afaceri. Şi vorbeau procurorii: „Hai să-l luăm şi pe X“. „Păi, da, dar n-are nici o problemă“. „Nu contează, hai să-l luăm să-l băgăm jos, că pînă la urmă o să ne spună ceva“. Domn’e sînt de acord că DNA trebuie să existe. Sînt de acord că s-au făcut multe nereguli în România. Dar pentru ce trebuie să fii traumatizat în arest preventiv? Păi ce, eu fugeam? Eu am avut 8 dosare penale în 15 ani. Dacă pe fiecare Dosar Penal făceam cîte o lună, înseamnă că înnebuneam, o luam cu capul. Eu cred că arestul preventiv este cea mai mare prostie. Mai departe…, anchetele procurorilor – bune, proaste – nu le discut. Vedem, mergem în instanţă, ne judecăm… Chiar şi cu tendinţe politice le accept. Dar nu întîi mă omori, îmi tai un picior, şi după aceea îmi spui că a fost o greşeală.

* R.: Cum e atmosfera în arest? Toată lumea iese traumatizată de acolo…

* M.V.: Domn’e, nu ştiu dacă ieşi traumatizat, dar e foarte rău. Şi vă spune un om care e învăţat să suporte. Ce e cel mai rău? Suprafaţa aia mică. Sînt 12 metri pătraţi în primul rînd. Şase metri sînt paturile. Un metru toaleta şi mai ai trei metri. Despre ce vorbim? Te sufoci. Noroc că unii mai stau în pat. Eu nu stăteam nici 10 minute în pat.

* R.: Cîţi eraţi în cameră?

* M.V.: Opt. La noi în cameră au fost trei primari, un procuror…

* R.: Cu ce primari aţi mai fost?

* M.V.: Cu Mazăre. Şi cu primarul de la Brad, unde e Arpechimul.

* R.: Vă gîndiţi să vă întoarceţi la Primărie, să mai candidaţi?

* M.V.: Domn’e, nu ştiu ce să vă zic. Ştiţi, eu am primit vreo 500 de scrisori în arest. Şi din ţară, dar foarte multe din Sectorul 5. Cînd văd ce se întîmplă acum, mă doare inima, că am muncit 15 ani. De ce să mint că nu mă gîndesc? Mă gîndesc. Mă doare. Sînt şi nervos, şi supărat… nici nu ştiu să găsesc toate cuvintele necesare pentru ceea ce mi s-a întîmplat.

Adevarul.ro

COMENTARII DE LA CITITORI