Cum au murit oamenii celebri… (100)

in Lecturi la lumina ceaiului

SENECA
(Lucius Annaeus)
Om politic, scriitor şi filozof roman
Data morţii: anul 65 (la 69 de ani)
Cauza: sinucidere impusă
Locul: Roma (Italia)
Înhumat: nu se cunoaşte locul
Fostul preceptor al lui Nero, devenit apoi consilier al acestuia, îndrăznise să dezaprobe nemăsurata poftă de spectacole de circ a stăpînului său. Atunci, împăratul l-a învinuit de implicare în conspiraţia lui Piso şi i-a cerut să se sinucidă. Seneca nu s-a mirat deloc: „Cum ar fi fost posibil ca acela care şi-a ucis mama şi fratele să-şi cruţe preceptorul?” Îşi ceru tăbliţele ca să-şi încheie testamentul, dar nu i se îngădui. „Fiind pus în imposibilitatea de a vă fi recunoscător pentru serviciile voastre – le-a spus atunci servitorilor săi – vă las singurul bun ce-mi mai rămîne, dar cel mai preţios dintre toate, pilda vieţii mele“. Apoi, ca şi Petroniu, Seneca şi-a deschis venele într-o baie caldă şi a spus, stropindu-şi sclavii cu apa înroşită de sînge: „închin aceste libaţii lui Jupiter liberatorul“. Dar cum sîngele i se scurgea prea lent, tribunul, care asista la sinucidere, pentru a i-o relata lui Nero, şi-a pierdut răbdarea. Atunci, Seneca a înghiţit cucută, dar nici efectul acesteia nu se dovedi îndeajuns de grabnic. În cele din urmă, bătrînul filosof a cerut să fie pus într-o baie de aburi şi acolo, în sfîrşit, s-a sufocat.
* * *
SCRIBE (Eugene)
Autor dramatic francez
Data morţii: 20 februarie 1861 (la 60 de ani)
Cauza: apoplexie
Locul: Strada Blanche, Paris (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris
În vinerea aceea, Scribe a plecat cu trăsura de acasă – Strada Pigalle nr. 12 – în Piaţa Vintimille, la amicul său Maquet, unde urma să ia dejunul. Ajuns în faţa casei prietenului său, dădu drumul trăsurii şi, în loc să intre, o luă pe jos pe strada Blanche şi se duse la o prietenă. Cîteva zeci de minute mai tîrziu sucomba în braţele acestei misterioase doamne. Înştiinţat, Maquet, după ce a primit acceptul unui comisar de poliţie înţelegător, a coborît cadavrul, l-a pus într-o birjă şi i-a spus vizitiului: „E mort, dar va trebui să se ştie că a murit pe drum!“ Pentru colegii săi academicieni, pentru familia şi publicul său, aparenţele erau salvate. Nesocotindu-se adevărul istoric, în Strada Pigalle nr.12 a fost pusă o placă de marmură, care face cunoscut trecătorilor că Eugene Scribe a murit în acea clădire, la 20 februarie 1861.
* * *
SEPTIMIU SEVER
(Lucius Septimus Severus)
Împărat roman
Data morţii: anul 211 (la 65 de ani)
Cauza: gută şi indigestie
Locul: Eboracum (astăzi York) (Marea Britanie)
Înhumat: Mormîntul lui Marc Aureliu, Roma (Italia)
Cînd Septimiu Sever a căzut bolnav, la Eboracum, fiul său, Antoninus, le-a cerut medicilor să-i pună otravă în mîncare, pentru a-i grăbi sfîrşitul. Împăratul a aflat, şi atît de mare i-a fost durerea, încît a murit de boală şi de supărare, deopotrivă. Suferind cumplit, a vrut să-şi pună capăt zilelor: a înghiţit pe nemestecate o mîncare cu multă carne şi s-a sufocat de pe urma indigestiei. În ultimele clipe, şi-a chemat fiii şi le-a spus: „Să nu fie dezbinare între voi şi să aveţi grijă ca soldaţii să vă fie îndestulaţi; de rest, să nu vă pese!“ Apoi, a cerut să i se aducă urna de porfir în care avea să-i fie pusă cenuşa şi, luînd-o în mîini, a spus: „Nu mai e mult, şi îl vei cuprinde pe cel pe care universul nu l-a putut cuprinde”. Şi a continuat, cu modestie: „Eu am fost tot şi totul nu este nimic!“ După care, ordonă: „La treabă!“, şi îşi dădu sufletul.

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI