Cum au murit oamenii celebri… (104)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *
SPARTACUS
Conducător al revoltei sclavilor
Data morţii: 71 î. Chr.
Cauza: mort în luptă
Locul: Silarius, Lucania (Italia)
Înhumat: nu se cunoaşte locul
În anul 73 î. Chr., evadînd dintr-o şcoală de gladiatori din Capua, împreună cu şaptezeci de oameni, fostul păstor trac şi-a chemat fraţii de sclavie să ia armele în mînă: în scurt timp, armata sa număra zeci de mii de oameni, care au ţinut piept armatelor romane pînă la Bătălia finală de la Silarius, în valea Hirpins. În momentul în care a dat semnalul luptei, Spartacus şi-a omorît cu o lovitură de spadă calul: „Dacă înving, găsesc cîţi poftesc la romani; dacă voi fi învins, nu vreau să fug“. Rănit la şold, căzut la pămînt, a continuat să lupte în genunchi, pînă ce morţii şi răniţii l-au acoperit. Trupul nu i-a mai fost găsit.
* * *
STAËL
(Germaine Necker, baroana de)
Scriitoare elveţiană de limbă franceză
Data morţii: 16 iulie 1817 (la 51 de ani)
Cauza: stop cardiac
Locul: Strada Royale nr.6, Paris (Franţa)
Înhumată: Coppet (Elveţia)
Pe 21 februarie, în timp ce urca pe scara palatulului ducelui Decazes, doamna de Staël a suferit un atac de cord. Regimul prescris de medici – care, în mod ciudat, diagnosticaseră o boală de ficat – consta, mai cu seamă, din pastă de cîrcîiaci (mic animal miriapod care trăieşte în locuri umede şi întunecoase)… Baroana şi-a recăpătat cunoştinţa şi graiul, dar a rămas paralizată. Pe 13 iulie, a început să se simtă rău. Seara, doamna de Staël, care nu mai putea dormi, a stăruit să i se dea opiu. Fanny Randall, prietena sa dintotdeauna, i-a dat, în cele din urmă, o doză apreciabilă.
– Ai să dormi, acum?, a întrebat-o Fanny.
– Greu şi adînc, ca o ţărancă zdravănă, a răspuns Germaine.
Au adormit amîndouă, Fanny pe un scaun, ţinînd mîna prietenei sale. Cînd s-a trezit a doua zi dimineaţa, puţin după ora 5, mîna doamnei de Staël era rece ca gheaţa. Pe 28 iulie, a fost dărîmată uşa zidită a Mausoleului de la Coppet. După ce sicriul baroanei Germaine de Staël a fost aşezat la baza mormîmtului părinţilor săi, intrarea în mausoleu a fost zidită la loc, şi aşa a rămas pînă astăzi.
* * *
STANISLAW LESZCZYŃSKI
Rege al Poloniei
Data morţii: 23 februarie 1766 (la 88 de ani)
Cauza: arsuri
Locul: Lunéville (Franţa)
Înhumat: Biserica Notre-Dame de Bon-Secours, Nancy; inima i-a fost înhumată la Biserica Saint-Jacques din Lunéville
În ziua de 5 februarie, regele Stanislaw s-a trezit din somn, ca de obicei, la ora 6 dimineaţa. Valetul i-a pus halatul primit în dar de la fiica lui iubită, Marie Leszczyńska regina Franţei, după care s-a retras, lăsîndu-l pe rege în jilţul său, în faţa şemineului. Puţin mai tîrziu, regele s-a ridicat ca să aţîţe focul. Pentru că nu vedea prea bine, s-a apropiat prea mult de cămin şi nu şi-a dat seama că poalele halatului au luat foc. Căptuşeala a început să ardă; regele, speriat, şi-a pierdut echilibrul şi a căzut peste şemineu, rănindu-se într-un suport pentru buşteni. Bătrînul rege, în vîrstă de 88 de ani, greoi şi fără vlagă, nu a mai avut putere nici să se ridice, nici să strige, pierzîndu-şi cunoştinţa. Garda, aflată în anticameră, a simţit miros de carne arsă, dar cum eticheta nu-i permitea să intre în camera regelui, a aşteptat ca valetul să se reîntoarcă. Valetul l-a găsit pe bătrînul rege ars de la obraji pînă la genunchi, şi cu degetele de la mîna stîngă calcinate. În primele zile, s-a mai sperat într-o vindecare. În ciuda suferinţelor, regele mai găsea putere să glumească: „Ah! Doamnă, măcar să fi ars amîndoi de la acelaşi foc!”, i-a spus unei tinere şi frumoase doamne de la Curte, care tocmai se arsese şi ea la o mînă. Fiicei sale iubite îi scrise cîteva cuvinte pline de umor: „M-ai sfătuit să mă feresc de frig. Ai fi făcut mai bine să mă sfătuieşti să mă feresc de cald!”, şi se felicită pentru faptul că a ars „pentru scumpa sa Marie“. Însă, în curînd, toată lumea şi-a dat seama că nu mai era nici o speranţă. Stanislaw se stinse, după o chinuitoare agonie, care nu l-a împiedicat să-i ajute pe sărmani, să înfiinţeze aşezăminte de binefacere şi să se asigure că va fi înmormîntat fără nici un fel de fast.

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI