Cum au murit oamenii celebri… (108)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *
Ironia sorţii
În toiul execuţiei, în marea piaţă din Bordeaux, ghilotina, care trebuia să taie capul deputatului girondin Jean-Baptiste Salles (+1794), înţepenindu-se, cuţitul nu mai cădea. Cum călăul nu izbutea să rezolve „pana“, Salles, cu capul deja pus în luneta ghilotinei, îi spuse unde să umble. Instrucţiunile îi fură urmate întocmai şi, două minute mai tîrziu, capul îi cădea în coş.
* * *
SYLLA
(Lucius Cornelius Sulla Felix)
General şi om politic roman
Data morţii: 78 î.Chr. (la 60 de ani)
Cauza: pitiriazis
Locul: Pozzuoli, lîngă Cumae (Italia)
Înhumat: cenuşa i-a fost înhumată pe Cîmpul lui Marte (pe locul actualului Palazzo della Cancelleria), Roma.
Dacă este precum spune Aurelius Victor, dictatorul roman ar fi murit, asemeni unui alt tiran, Irod, de o boală cauzată de înmulţirea unor paraziţi care devorează carnea, pitirizsis. „Desfrîul îi stricase pînă-ntr-atît sîngele – scrie istoricul – încît i-a apărut pe piele o vermină ce se înmulţea fără contenire, în ciuda tuturor îngrijirilor posibile şi a băilor pe care le făcea întruna“. În ajunul morţii, aflînd că un magistrat din Pozzuoli, pe nume Granius, care-i datora bani, trăgea de timp, în speranţa că el nu mai avea mult de trăit, puse să fie adus şi strangulat în faţa lui. Scena acestei pedepse, adăugată bolii, îi grăbi sfîrşitul: în ziua următoare, Sylla muri.
* * *
ŞALIAPIN
(Fiodor Ivanovici)
Data morţii: 12 aprilie 1938 (la 65 de ani)
Cauza: afecţiune cardiacă
Locul: Paris (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Batignolles, Paris şi apoi Moscova (Federaţia Rusă)
Ajuns la ultima suflare, celebrul bas, care pe scenă nu rămăsese niciodată fără suflu, se întrebă în ruseşte: „De ce trebuie să mor?“, apoi, în franceză: „Sînt pe scenă… dar cum să-mi recapăt suflul?“
Şaliapin îşi pregătise un epitaf după chipul şi asemănarea lui, adică exagerat, flecar, autoritar, lăudăros şi teatral: „Trecătorule, te-opreşte! Aici este mormîntul meu, mormîntul lui Şaliapin. El a plecat pentru a le lăsa altora locul. A trăit, a suferit, a iubit, a murit. Acum, şi-a găsit, în sfîrşit, odihna şi zace aici, nemişcat, sub o lespede grea. Şi a amuţit pentru totdeauna. Plîns de soţie şi de copiii săi, celebru şi stimat de mulţi, acum este uitat de toţi. Asta e soarta cîntăreţilor. Fost cîntăreţ al poporului Uniunii Sovietice, cine va aprinde candela de ziua morţilor, după ce soţia şi copiii mei mă vor urma? Cine îşi va mai aminti de Şaliapin, cîntăreţul? Trecătorule, opreşte-te şi spune: «Pace rămăşiţelor tale pămînteşti, Fiodor!»“
Dar pe mormînt nu a fost loc pentru toată această tiradă.
* * *
THALES
Matematician, astronom şi filosof grec presocratic; considerat părintele ştiinţelor
Data morţii: anul 548 î. Chr.(cam la 92 de ani)
Cauza: accident
Locul: Milet (Turcia)
Înhumat: Milet
Thales a fost primul învăţat care a afirmat că Luna primeşte lumina de la Soare. Legenda spune că a murit din întîmplare, căzînd într-un puţ, pe cînd făcea una dintre obişnuitele lui plimbări nocturne, împreună cu slujnica sa, pentru a privi stelele.

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI