Cum au murit oamenii celebri… (111)

in Așa vă place istoria

* * *
THIERS
(Adolphe)
Om politic francez
Data morţii: 3 septembrie 1877 (la 80 de ani)
Cauza: insuficienţă cardiacă
Locul: Pavilionul Henri IV, Saint-Germain-en-Laye (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Père-Lachaise, Paris (Franţa)
Întrebat, cu cîteva luni înainte de a muri: „Cum stai cu bunul Dumnezeu?”, Thiers a răspuns: „Nu sînt nici cu cei de la curte, nici cu Opoziţia…”
În iulie 1877, pleca, împreună cu soţia sa, ca să se odihnească la Saint-Germain-en-Laye, la Pavilionul Henri IV. Pe 3 septembrie, lua dejunul cu prietenul său, filozoful Jules Barthélemy şi cu viceamiralul Louis Porthuau, cînd, la desert, a simţit că i se face rău. Revenindu-şi, a cerut să iasă la aer: „Să ieşim! Vreau să ies!” După cîţiva paşi prin grădină, susţinut de soţia sa şi de Barthélemy, Thiers s-a întors în casă şi s-a întins pe patul de campanie adus în salonaşul în care luaseră masa. Imediat a intrat în comă şi, la orele 18.10, a murit. A doua zi, Le Pays, ziar bonapartist, scria: „Acest om nu mai este: cu atît mai bine! şi e şi singura dată cînd a eliberat, într-adevăr, un teritoriu!” La un secol după reprimarea Comunei, în mai 1971, în grandiosul monument unde odihneşte Thiers a fost pusă o bombă cu plastic. Distrugerile nu au fost reparate nici astăzi.
* * *
THOMAS (Clément)
General francez
Data morţii: 18 martie 1871 (la 62 de ani)
Cauza: executat
Locul: Strada Rosiers nr.36 (azi, Strada Chevalier-de-la-Barre), Paris (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris
De cînd reprimase fără milă revolta din iunie 1848, lîngă bariera d’Enfer (Infernului), generalul Thomas era detestat de cetăţenii Parisului. Imprudent, în prima zi a insurecţiei Comunei, a ieşit să se plimbe pe bulevardul Clichy, în ţinută civilă. Deşi era îmbrăcat ca un burghez obişnuit şi avea şi joben pe cap, a fost recunoscut, reţinut şi dus în strada Rosiers, unde se afla tribunalul insurgenţilor. După un simulacru de judecată, a fost condamnat la moarte, împreună cu generalul Claude Martine Lecomte, tîrît pînă la numărul 36 şi împuşcat. Nu a fost doborît cu o singură salvă, ci – rafinament al cruzimii – cu douăzeci de gloanţe trase, unul cîte unul, de soldaţii plutonului. Cu jobenul în mînă, privind tăcut la cei care-l executau, Thomas a rămas în picioare pînă la al 14-lea glonţ. Al 15-lea, atingîndu-l sub ochiul drept, l-a doborît. A urmat Lecomte, ucis cu nouă gloanţe ţintite în spate. Zidul unde s-a petrecut tragedia a rămas în picioare pînă în anul 1914.
* * *
THOMAS BECKET
(sfîntul)
Prelat şi om politic englez
Data morţii: 29 decembrie 1170 (la 52 de ani)
Cauza: asasinat
Locul: Canterbury (Marea Britanie)
Înhumat: Catedrala din Canterbury. Sub Henric al VIII-lea, osemintele i-au fost arse şi împrăştiate
Cancelar al regelui Henric al II-lea, din al cărui ordin a fost apoi ales arhiepiscop de Canterbury, Becket s-a opus voinţei suveranului de a supune justiţia ecleziastică justiţiei regale, mergînd pînă la a-l excomunica. Neputînd tolera un asemenea lucru, regele a hotărît suprimarea celui care-i fusese prieten apropiat. La 29 decembrie, patru cavaleri pătrunseră în catedrală. Îl găsiră pe înaltul prelat la masă, în apartamentul său alăturat bisericii. Ghicindu-le intenţiile, Becket a vrut să se refugieze în sanctuar şi s-a îndreptat spre altar, dar cavalerii i-au tăiat calea în dreptul unui stîlp şi au încercat să-l tragă afară. Becket s-a împotrivit: „Nu voi ieşi. Faceţi aici ce aveţi de făcut“. Lovit de moarte, mai avu puterea să spună: „Doamne, îţi înapoiez sufletul meu”, şi a murit, murmurînd: „Pentru Dumnezeu şi Biserică, accept moartea“. Becket a fost înhumat în catedrală, iar mormîntul său a devenit loc de închinare, mai ales după canonizarea sa, în anul 1173. Pelerinii aduceau ofrande, deseori foarte bogate, iar regele Franţei, Ludovic al VII-lea, a depus pe altar un giuvaer de valoare nepreţuită. Patru secole mai tîrziu, regele Henric al VIII-lea n-a mai îngăduit un asemenea cult pentru un episcop care voise să ridice puterea papală deasupra autorităţii regelui. Şi a început prin a-şi însuşi comoara care se strînsese pe altar, după care l-a somat pe sfînt să compară în faţa curţii sale de judecată. Cum acesta n-a dat curs citaţiei [sic!], a fost judecat şi condamnat ca trădător, numele i-a fost şters din calendar, osemintele arse şi cenuşa împrăştiată în vînt.

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI