Cum au murit oamenii celebri… (112)

in Așa vă place istoria

* * *
THOU
(François-Auguste de)
Magistrat francez. Condamnat la moarte pentru a fi conspirat împreună cu marchizul de Cinq-Mars
Data morţii: 12 septembrie 1642 (la 35 de ani)
Cauza: decapitat
Locul: Lyon (Franţa)
Înhumat: Biserica Saint-Andre des Arts, Lyon
De Thou a lăsat complicelui şi prietenului său onoarea de a pieri primul. Cînd îi veni rîndul, urcă vioi pe eşafod şi se repezi cu braţele întinse spre călău, spunînd: „Ah! frate, prietene, cît îmi eşti de drag! Dă-mi voie să te îmbrăţişez, căci tu îmi vei aduce astăzi bucuria veşnică, tu eşti cel care o să mă trimită în paradis“. Dar, după acest moment de exaltare, îşi mărturisi lipsa de tărie: „Domnilor, mărturisesc, sînt un laş, mi-e frică să mor. Trebuie să mă legaţi la ochi“. Călăul nu avea însă nimic la îndemînă, şi, atunci, de Thou se întoarse către mulţime: „Sînt şi eu om, mi-e frică de moarte, repetă. Acest obiect [securea] îmi dă fiori. Faceţi-vă pomană, să pot fi legat la ochi“. I se aruncă o batistă şi, prinzînd-o, spuse: „Domnul ţi-o va înapoia în ceruri“. Ce a urmat, a fost demn de spectacolele de la Teatrul Grand-Guignol. Călăul, care era novice, rată lovitura, pricinuindu-i lui de Thou doar o julitură la ceafă. Condamnatul dădu să se ridice, dar, ducîndu-şi mîna la rană, căzu pe spate. O a doua lovitură, la fel de nepricepută ca şi prima, îl răni la ureche. A mai fost nevoie de încă trei lovituri ca să-l lase fără viaţă, şi de alte două ca să i se desprindă capul de trunchi. Puţin a lipsit ca „spectatorii“, aflaţi în Piaţa de Terreaux, indignaţi, să nu-l linşeze pe călău.
Două lucruri li se contestă mai mereu regilor: naşterea şi moartea. Nu se doreşte nici ca cea dintîi să fie legitimă, nici ca cea de-a doua să fie naturală.
Alfred de Vigny (1797-1863).
* * *
TITUS
Împărat roman
Data morţii: 13 septembrie 81 (la 40 de ani)
Cauza: neelucidată
Locul: Reate (azi Rieti), în Latium (Italia)
Înhumat: Roma (Italia)
Înainte de a porni într-o călătorie în ţinutul sabinilor, împăratul a dorit să aducă o jertfă zeilor, dar animalul de sacrificiu a fugit înainte de a fi jertfit, ceea ce unii au considerat a fi de rău augur. Şi, într-adevăr, încă din prima etapă a călătoriei, Titus a căzut bolnav. Din cauza febrei, a afirmat istoricul Suetonius, dar alţi istorici vorbesc de o otravă pe care i-ar fi dat-o Domiţian, fratele lui. Titus şi-a continuat, însă, drumul. De după perdelele trase ale litierei, a putut fi auzit spunînd că nu are să-şi reproşeze decît o singură faptă rea, făcînd, probabil, aluzie la legătura cu Domiţia, soţia fratelui său. A murit la vila sa de la Reate, unde Domiţian, care avea, de bună seamă, toate motivele să-l înlăture, i-ar fi grăbit sfîrşitul, poruncind să fie pus într-un bazin cu zăpadă.
(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI