Cum au murit oamenii celebri… (113)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *
TlZIANO
(Tiziano Vecellio, zis)
Pictor veneţian
Data morţii: 27 august 1576 (la 103 ani?)
Cauza: ciumă
Locul: Veneţia (Italia)
Înhumat: Biserica Santa-Maria Gloriosa dei Frari, Veneţia
Cînd Tiziano a murit de ciumă, în timpul unei epidemii, Senatul Veneţiei, făcînd derogare de la o dispoziţie foarte severă, care ordona ca din cadavrele celor contaminaţi să nu rămînă nimic, a îngăduit ca pictorul să fie înmormîntat cu tot fastul în biserica parohiei sale. Vîrsta sa, consemnată în registrul morţilor, pare greu de crezut: 103 ani! În anul 1571, într-o scrisoare către Filip al Il-lea al Spaniei, Tiziano spunea că era în vîrstă de 98 de ani. Se pare, însă, că pictorul fabula şi că vîrstei pe care pretindea că o are îi lipseau vreo douăzeci de ani buni. La cîteva zile după moartea lui, pierea de aceeaşi boală şi Orazio, fiul său. Casa familiei, părăsită, a căzut pradă hoţilor.
* * *
TOLSTOI
(Lev Nikolaevici)
Scriitor rus
Data morţii: 7 noiembrie 1910 (la 82 de ani)
Cauza: pneumonie
Locul: Astapovo, Gubernia Riazan (Rusia)
Înhumat: Iasnaia Poliana (Rusia)
În dorinţa de a scăpa de soţia sa, lîngă care nu mai suporta să trăiască, Tolstoi şi-a părăsit, pe ascuns, casa de la Iasnaia Poliana. Pe drum, a răcit şi a fost nevoit să coboare din tren la gara Astapovo. Cum acolo nu exista nici un hotel, a fost găzduit în camera şefului de gară. Şase medici s-au perindat la căpătîiul lui, ceea ce l-a făcut să spună, contrariat: „Mai sînt şi alţi bolnavi de îngrijit, nu numai Lev Tolstoi!“. În scurt timp, întreaga lume era cu ochii pe Astapovo şi ziariştii dădură năvală. Imediat, veni şi familia, dar Tolstoi refuză să-şi vadă soţia, căreia nu i s-a permis să vină la patul lui decît în ultima clipă, cînd nu mai era lucid. Şi-a chemat, în schimb, fiica preferată, Maşa, care murise în 1906. Delirînd, Tolstoi avea un singur gînd, să plece din nou, să fugă, cît mai departe. „S-o iau din loc, trebuie s-o iau din loc!… Să mă duc oriunde, să nu mă mai piseze nimeni. Daţi-mi pace!“ Fiul său, Serghei, i-a auzit ultimele cuvinte: „Adevărul… Iubesc… mult… toţi“.
* * *
TORRIGIANI
(Pietro)
Sculptor florentin
Data morţii: 1522 (la 50 de ani)
Cauza: inaniţie
Locul: Sevilla (Spania)
Înhumat: nu se cunoaşte locul
Torrigiani primise din partea unui grande de Spania comanda unei statui a copilului Isus. Preţul nu fusese stabilit, dar cumpărătorul, foarte bogat, făgăduise că va plăti cum se cuvine. Sculptorul realiză o capodoperă, seniorul fu foarte mulţumit, şi a doua zi îşi trimise servitorii încărcaţi cu saci doldora. Văzîndu-i, Torrigiani se crezu răsplătit pe măsură, dar, deschizînd sacii, dădu doar de mărunţiş de aramă. Furios, apucă ciocanul, făcu praf statuia şi luă servitorii la goană. Purtării seniorului i se duse, numaidecît, vestea. Umilit de ruşinea suferită, acesta îşi puse în gînd să se răzbune şi-l denunţă Tribunalului Inchiziţiei pe sculptorul ce comisese sacrilegiul de a ridica mîna asupra copilului Isus. Arestat, Torrigiani se lăsă să moară de foame, pentru a scăpa de rug.

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI