Cum au murit oamenii celebri… (114)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *
TOULOUSE-LAUTREC
(Henri Marie de)
Pictor francez
Data morţii: 9 septembrie 1901 (la 37 de ani)
Cauza: congestie cerebrală
Locul: Malromé (Franţa)
Înhumat: Vardelais (Franţa)
Distrus de alcool –„picăturile din mustaţă n-apucau să i se usuce“- şi de sifilisul contractat la 24 de ani, Toulouse-Lautrec începu să aibă, în 1899, crize de delirium tremens. Familia fu nevoită să-l interneze într-o casă de sănătate la Neuilly, pentru o cură de dezintoxicare, dar, de cum ieşi de acolo, în mai 1899, se puse din nou pe băut. Sfîrşitul i-a fost, de fapt, o lungă sinucidere, o autodistrugere lentă cu scurte pauze. În vara lui 1901, aflîndu-se lîngă Arcachon, făcu o paralizie. Vederea tatălui, venit la patul lui, îl făcu să spună: „Ah! tată, ştiam eu că n-o să-ţi scape sunetul cornului!“ Un tată bizar de-a binelea, care avea fobia podurilor, preferînd să treacă apele prin vaduri sau înot şi care, stînd de veghe lîngă fiul muribund, vîna cu un elastic muştele de pe aşternut „Idiot bătrîn!“, a fost comentariul fiului. Mama sa l-a îngrijit cu devotament, prelungindu-i, probabil, calvarul. Pe ea a chemat-o în ultima clipă; ea care, ignorînd realitatea, spunea: „Cînd şade, e înalt!“, ea, căreia i-a şoptit: „Mamă, tu, numai tu…“ Înmormîntarea se transformă în tragicomedie, căci domnul de Toulouse-Lautrec tatăl, dorind să conducă el însuşi dricul, mînă caii la galop şi sili cortegiul s-o ţină într-o fugă pînă la cimitir.
O confesiune mai aparte
Cînd abatele Terrasson (+ 1750), scriitor erudit, traducător din autorii antici şi om de duh, se trezi cu duhovnicul venit pentru ultima împărtăşanie, îi grăi acestuia astfel: „Domnule, aceasta este menajera mea, doamna Luquet, care trăieşte cu mine de 20 de ani. Eu n-am să pot vorbi, pentru că mi-am pierdut memoria, sînt epuizat. Dar spovediţi-o pe doamna Luquet, va răspunde ea pentru stăpînul ei“. Preotul nu se lăsă, dar nu primi alt răspuns la întrebări decît: „Întrebaţi-o pe doamna Luquet“, iar Terrasson muri aşa cum a trăit, plin de insolenţă.

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI